Președintele Recep Tayyip Erdoğan a semnat astăzi decizia referitoare la desfășurarea alegerilor prezidențiale și parlamentare în data de 14 mai. Alegerile ar fi trebuit să se desfășoare în ziua de 18 iunie, însă data ar fi coincis cu examenul național de admitere în universități, dar și cu perioada pelerinajului sfânt al musulmanilor la Mecca.

Dinamica sondajelor de opinie pentru alegerile din Turcia

Rezultatele sondajelor de opinie realizate de Piar Research privind alegerile prezidențiale arată că Kemal Kılıçdaroğlu, candidatul Alianței Naționale, ar fi votat de 57,1% din electorat, în timp ce candidatul Alianței Populare, actualul președinte, Recep Tayyip Erdoğan, ar fi votat de 42,9%.

Conform rezultatelor aceluiași sondaj, CHP (Partidul Popular Republican) este primul partid cu 32,3% din voturi, în timp ce AKP (Partidul Justiției și Dezvoltării) se află pe locul doi cu 30,8% din voturi.

Conform rezultatelor sondajului, ordinea partidelor la alegeri este:

• CHP – Partidul Popular Republican 32,3%
• AKP – Partidul Justiției și Dezvoltării 30,8%
• HDP – Partidul Democrat Popular 11,6%
• Partidul IYI 8,3%
• MHP – Partidul Mișcării Naționaliste 7,1%
• Partidul Viitorului 3,7%
• Partidul DEVA 2,1%
• BTP – Partidul Independent din Turcia 1,8%
• Alte partide 2,3%

Sondajul a fost efectuat în luna martie, pe un eșantion de 1.460 de participanți în 12 provincii, din cele 81 ale Turciei.

Sondajul ORC din 4-6 martie

Compania ORC a dat publicității rezultatele unui sondaj realizat în perioada 4-6 martie, care arătau că 56,8% dintre cetățenii participanți ar fi votat la alegerile prezidențiale pentru Kemal Kılıçdaroğlu, iar 43,2% cu actualul președinte Recep Tayyip Erdoğan.

Sondajul ALF din 6-7 martie

Sondajul ALF, realizat în 6 – 7 martie, indică faptul că 55,1% ar vota cu liderul opoziției Kemal Kılıçdaroğlu și 44,9% pentru președintele Recep Tayyip Erdoğan.

Opoziție vs. Putere

Turcia are un sistem parlamentar unicameral, cu 600 de locuri, iar pragul electoral pentru partide este de 7%.

Acest tur de scrutin ar fi primul în care o mare parte a opoziției ar fi unită împotriva actualei puteri, instalată de peste 20 de ani, în fruntea căreia se află președintele Recep Tayyip Erdoğan.

La prima vedere, ar putea părea un avantaj, însă faptul că cele 6 formațiuni politice ale Alianței Naționale sunt de orientări diferite ar fi mai degrabă un dezavantaj. Nu se poate vorbi sub nicio formă de o structură eterogenă, ci orientările doctrinare sunt diferite și cuprind social democrați, conservatori laici și islamiști.

Tensiuni în opoziție

Alegerea de către Alianța Națională a lui Kemal Kılıçdaroğlu ca unic candidat al opoziției la alegerile prezidențiale a creat controverse în Turcia. Unul dintre cele mai mari partide din alianță, IYI Parti, inițial a refuzat să-l susțină pe Kılıçdaroğlu, distrugând astfel eforturile de a prezenta un front unit.

Un fost prim-ministru și un fost vice prim-ministru, foști apropiați ai lui Erdoğan, acum în opoziție

Până în urmă cu puțin timp părea de neimaginat ca la aceeași masă să se așeze un lider al CHP (partid fondat de Mustafa Kemal Ataturk) și un fost parlamentar AKP, ca de exemplu Ahmet Davutoğlu. Acesta a fost prim-ministru al Turciei între 2014-2016, în mandatul de președinte al lui Recep Tayyip Erdoğan, viceprim-ministru, al doilea președinte al AKP – Partidul Justiției și Dezvoltării, după Erdoğan, dar și fost ministru de externe.

Între 2003 și 2009, a fost consilier pentru politică externă al lui Erdoğan și Abdullah Gül, care erau pe atunci prim-miniștri. După ce a părăsit partidul președintelui Erdoğan, în 2019, Davutoğlu a fondat Partidul Viitorului, care este cotat acum în sondaje cu 3,7%.

Tot la masa opoziției din Turcia se află și un alt fost apropiat al președintelui Erdoğan. Este vorba de Ali Babacan, fost ministru de externe și ministru al economiei între 2002 și 2015, dar și fost viceprim ministru. În 2019, a demisionat din AKP (partidul președintelui Erdoğan), iar în 2020, alături de alți foști colegi de partid au înființat Partidul DEVA, cotat acum în sondaje cu 2,1%.

Iată două exemple, cu oameni care au un trecut comun cu actuala putere din Turcia, dar care au fost acceptați la masa opoziției. La „masa celor 6” se mai află alte două partide, care nici măcar nu apar în sondajele electorale, întrucât nu întrunesc nici 1% din voturi.

Cea mai delicată problemă: tentația partidului kurzilor, HDP

O altă problemă delicată în alianța opoziției din Turcia este faptul că ar putea fi tentată de a lupta în campania electorală împreună cu HDP – Partidul Democrat Popular. Formațiunea politică preferată de minoritatea kurdă din Turcia se confruntă cu o potențială interdicție pentru legăturile sale cu gruparea teroristă PKK. Detalii AICI.

Așadar, singurul lucru care îi unește pe cei din Alianța Națională, opoziția din Turcia, este adversitatea față de regimul Erdoğan și sistemul prezidențial autoritar introdus în 2018 de acesta.

De cealaltă parte, puterea din Turcia se confruntă de mai bine de un an de zile cu una dintre cele mai puternice inflații, iar tragedia celor două seisme de la începutul lunii februarie, în urma cărora au murit peste 47.000 de oameni, a agravat problemele, regimul condus de Recep Tayyip Erdoğan fiind criticat pentru reacția lentă după dezastru.

CITEȘTE ȘI: Alegeri Turcia: Va accepta alianța opoziției oferta partidului kurzilor, HDP?