Vestea despre noile descoperiri făcute la mormântul Sfântului Nicolae a adus și mai mulți turiști la biserica din cartierul Demre din Antalya. Arheologii turci spun că locul în care a slujit Sfântul Nicolae și locul de înmormântare al acestuia se numără printre descoperirile cele mai importante făcute până în prezent.

Mormântul Sfântului Nicolae, la Demre, Antalya

Mormântul Sfântului Nicolae, o figură extrem de importantă pentru lumea creștină, a fost găsit în Biserica Sfântul Nicolae din cartierul Demre, Antalya, cunoscută în Turcia și sub numele de Biserica lui Moș Crăciun. De altfel, trebuie spus că de mai mulți ani arheologii turci spuneau că mormântul Sfântului Nicolae se află în biserica cu același nume din Antalya.

Totodată, se știa că la aproximativ 700 de ani de la moartea sa (în 343 d.Hr.), trupul Sfântului Nicolae ar fi fost furat și dus în Italia. Moaștele Sf. Nicolae ar fi fost furate în anul 1087 de către comercianții din Bari, fiind ținute în catedrala orașului. Furtul ar fi avut loc în timpul panicii create de invazia turcilor selgiucizi. Imediat după aceea catedrala din Bari a devenit un mare loc de pelerinaj. Moaștele Sfântului Nicolae sunt izvorătoare de mir, fiind renumite pentru minunile săvârșite de-a lungul timpului.

Din acest motiv, nu existau informații certe referitoare la locația exactă a mormântului acestuia.

Cercetările recente au arătat că prima biserică din cartierul Demre, care a fost construită în secolul al IV-lea, în perioada Sfântului Nicolae, a fost îngropată sub apă, până la 7-8 metri, din cauza ridicării nivelului mării.

În secolele VII – VIII, deasupra bisericii scufundate a fost construită o nouă biserică.

„Bisericile construite una peste alta sunt un lucru comun”

În timpul săpăturilor arheologice, mormântul lui Moș Crăciun a fost descoperit în prima biserică, cea inundată cu secole în urmă.

„Bisericile construite una peste alta sunt un lucru comun”, spune William Caraher, expert în arhitectura creștină timpurie la Universitatea Dakota. Potrivit acestuia, este un lucru obișnuit să găsești o biserică mai veche într-un șantier arheologic de acest fel, deoarece aceasta era o practică foarte populară în primele perioade ale creștinismului. În aceste condiții, cercetătorii au descoperit fundațiile bisericii vechi, acoperite cu nisip și nămol.

Președintele Consiliului regional pentru conservarea patrimoniului cultural din Antalya, Osman Eravșar, a precizat mormântul Sfântului Nicolae a fost descoperit în partea de jos a unei fresce a lui Isus.

Descoperirile arheologilor turci mai arată că în biserica Sf. Nicolae din Demre, partea superioară a cupolei era deschisă, iar arhitectura era identică cu cea a Bisericii Sfântului Mormânt, unde Isus a fost răstignit și S-a înălțat la cer.

Biserica din Myra (Demre) exemplu de arhitectură bisericească

Ca parte a orașului antic Myra, o importantă așezare liciană, Biserica Sfântului Nicolae este cel mai remarcabil exemplu de arhitectură bisericească din perioada bizantină mijlocie, care a supraviețuit până în zilele noastre, pusă în valoare de stilul și decorațiunile sale arhitecturale.

Relațiile cu capitala imperială Constantinopol au făcut din Myra un centru cosmopolit, atât în ​​ceea ce privește viața urbană, cât și dezvoltarea creștinismului. Amploarea și bogăția bisericii Sf. Nicolae susțin și rolul Myrei ca centru care afectează întreaga structură urbană.

Biserica a fost construită în anul 520 d.Hr. pe temelia unei biserici creștine mai vechi în care Sfântul Nicolae a slujit ca episcop. Biserica actuală datează în mare parte din secolul al VIII-lea. Aceasta a fost restaurată în anul 1042, sub patronajul împăratului Constantin X-lea Ducas. După atacurile arabilor din secolul al XI-lea, a fost adăugată o mănăstire. De-a lungul timpului, biserica a fost inundată și umplută cu nămol.

În 1862, biserica a fost restaurată de țarul rus Alexandru al II-lea, care a adăugat un turn și a făcut și alte modificări arhitecturii sale bizantine. Biserica a continuat să funcționeze până la abandonarea sa definitivă de către Biserica Ortodoxă Răsăriteană în 1923, când grecii rămași din Demre au fost obligați să plece din cauza schimbului de populație dintre Grecia și Turcia.

Tron bizantin la Demre

Biserica din Myra, Demre, păstreaza un model rar de tron bizantin (scaun episcopal), fiind un punct central al pelerinajelor vremii, pentru cei din regiune și nu numai.

În anul 1982, atât biserica, cât și împrejurimile acesteia, au fost clasate ca sit arheologic de gradul I, fiind catalogată ca cea de a treia structură bizantină din Anatolia.

Săpăturile arheologice în Biserică au început în 1988 sub conducerea Prof. S. Yıldız Ötüken de la Universitatea Hacettepe, Ankara, Turcia. Astfel a fost scoasă la iveală o parte din secțiunea de nord a complexului mănăstirii, precum și micile capele din jurul naosului, dintre care una conține în special fresce care detaliază viața și miracolele sfântului Nicolae. Podeaua bisericii prezintă un bogat mozaic din marmură colorată, iar pereții păstrează urme din pictura originală. Restaurarea picturii a avut loc între anii 2000 – 2005.

Legende legate de Moș Nicolae

Sfântul Nicolae s-a născut la Patara, în a doua jumătate a secolului al III-lea d.Hr. și a slujit ca episcop în Myra (Demre). Se spune că ar fi fost aruncat în închisoare de către împaratul bizantin Dioclețian, probabil în urma participării la Sinodul de la Niceea. A murit în anul 343, la data de 6 decembrie.

Potrivit Britannica, Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai populari sfinți comemorați în bisericile răsăritene și occidentale și asociat în mod tradițional cu Crăciunul. „Nu se știe nimic sigur despre viața lui, dar probabil că a fost episcop de Myra în secolul al IV-lea. El este cunoscut și sub numele de Nicolae din Myra sau Nicolae din Bari”.

Reputația de generozitate și bunătate a lui Nicolae a dat naștere unor legende despre miracole pe care le-a făcut pentru cei săraci și nefericiți. Se spune că ar fi dat ca zestre mult aur la căsătoria a trei fete pe care altfel sărăcia le-ar fi forțat să se prostitueze.

În Evul Mediu, admirația față de Sf. Nicolae s-a extins în toate părțile Europei. A devenit patronul Rusiei și Greciei, a orașelor Fribourg (Elveția) și Moscova (Rusia), a breslelor caritabile, a copiilor, marinarilor, fetelor necăsătorite și comercianților. Mii de biserici europene i-au fost dedicate, dintre care una a fost construită încă din secolul al VI-lea de împăratul roman Iustinian I la Constantinopol (azi Istanbul).

Sinterklaas, Moș Nicolae și Moș Crăciun

Minunile Sf. Nicolae erau subiectul preferat de artiștii medievali și de piesele liturgice. Apoi, devotamentul față de Sf. Nicolae a dispărut în toate țările protestante ale Europei, cu excepția Olandei, unde legenda sa a persistat ca Sinterklaas (o variantă olandeză a numelui Sfântul Nicolae). Coloniștii olandezi au dus această tradiție cu ei în coloniile americane în secolul al XVII-lea, mai exact la New Amsterdam (acum New York City).

Sinterklaas a fost adoptat sub numele de Moș Crăciun, iar legenda sa despre un bătrân amabil a fost unită cu vechile povești populare nordice despre un magician care pedepsea copiii obraznici și răsplătea cu cadouri copiii cuminți.

Imaginea rezultată a lui Moș Crăciun din Statele Unite s-a cristalizat în secolul al XIX-lea și de atunci a rămas patronul cadourilor de Crăciun. Sub diferite înfățișări, Sfântul Nicolae a fost transformat într-o figură asemănătoare, binevoitoare, dăruitoare de cadouri în Țările de Jos, Belgia și alte țări din nordul Europei.

Existența Sf. Nicolae, neatestată de documente istorice

Conform site-ului Britannica, existența lui Nicolae nu este atestată de niciun document istoric, așa că nu se știe nimic sigur despre viața lui. Se spune că s-ar fi născut în vechiul oraș portuar lician Patara și, când era tânăr, a călătorit în Palestina și Egipt.

El a devenit episcop de Myra la scurt timp după ce s-a întors în Licia. A fost închis și probabil torturat în timpul persecuției creștinilor de către împăratul roman Dioclețian, dar a fost eliberat sub domnia lui Constantin cel Mare.

Se pare că a participat la primul Sinod de la Niceea (325), unde l-ar fi lovit în față pe ereticul Arie.

În 1087, marinarii sau comercianții italieni i-au furat presupusele rămășițe din Myra și le-au dus la Bari, Italia, ceea ce a crescut foarte mult popularitatea sfântului în Europa, iar Bari a devenit unul dintre cele mai aglomerate dintre toate centrele de pelerinaj.

Din secolul al XI-lea, mare parte din moaștele Sf. Nicolae au rămas în bazilica San Nicola din Bari, deși fragmente au fost achiziționate de biserici din întreaga lume.

În 2017, cercetătorii au analizat o astfel de relicvă, o bucată de os din șold, și au confirmat că este din secolul al IV-lea.

CITEȘTE ȘI: Prima slujbă într-o biserică armeană din secolul al XVI-lea, după 7 ani