„Eliberarea Izmirului” este un termen istoric care indică intrarea armatei turce în orașul Izmir în ziua de 9 septembrie 1922, care la vremea aceea era ocupat de greci. Această eliberare face parte din Marea Operațiune Ofensivă care începuse în ziua de 26 august 1922. Astăzi, sărbătorim așadar 100 de ani de la eliberarea Izmirului, devenit simbolul rezistenței și al luptei pentru independență a poporului turc.

9 septembrie 1922 este simbolul eliberării și independenței națiunii turce prin încheierea Luptei Naționale, deoarece a condus la Acordul de Armistițiu de la Mudanya și la Tratatul de pace de la Lausanne.

Marea Ofensivă din 26 august 1922

Marea Ofensivă lansată de armata turcă la 26 august 1922 a fost ultima fază a Războiului de Independență. Rezultatul final a fost obținut în doar 5 zile. Pe 30 august, comandantul-șef Mustafa Kemal Pașa le-a transmis soldaților mesajul că următoarea țintă este Mediterana. Trupele turce au înaintat rapid spre Izmir, iar grecii s-au retras din Anatolia.

Scurt istoric

În dimineața zilei de 9 septembrie 1922, Divizia 2 Cavalerie sub comanda lui Ahmet Zeki Bey și apoi Divizia 1 Cavalerie sub comanda lui Mürsel Pasha au intrat în orașul İzmir. Apoi, la ora 10, comandantul Corpului 5 de Cavalerie Mirliva Fahrettin Pașa a intrat în Izmir cu trupele aflate sub comanda sa. Cel care a intrat în Izmir și a coborât steagul grec și a arborat steagul turc a fost sergentul de cavalerie Reșat Nazlı din Diyarbakır.

Mustafa Kemal Pașa

Comandantul Primei Divizii de Cavalerie, Mürsel Pasha, a informat autoritățile de la Ankara că a intrat în İzmir. Comandantul șef Mustafa Kemal Pașa, însoțit de Fevzi și İsmet Pașa, au intrat în Izmir în dimineața zilei de 10 septembrie.

Din balconul Conacului Guvernului, Mustafa Kemal Pașa a ținut un scurt discurs prin care a atribuit națiunii acest imens succes: „Succesul nu este al meu, este al tău, al neamului nostru. Acum războiul s-a terminat, ne vom ocupa de noul nostru proiect…”, a declarat cel care deja punea bazele viitoarei Republici Turcia.

Până la data de 18 septembrie 1922, toți soldații greci din Anatolia de Vest au fost scoși din granițele turcești. Au urmat alte ținte strategice de importanță vitală pentru armata turcă, astfel că regiunea Izmit până la Bosfor și regiunea Balikesir până la Dardanele au fost salvate fără incidente de ocuparea Puterilor Antantei. Această victorie a armatei turce a dus la Acordul de armistițiu de la Mudanya, apoi Turcia și-a câștigat independența prin semnarea Tratatului de pace de la Lausanne, în data de 24 iulie 1923.

Monumentul Dokuz Eylül (9 septembrie) din Izmir

În memoria a patru soldați care au fost martirizați în timpul eliberării İzmirului la 9 septembrie 1922, a fost construit Monumentul Dokuz Eylül în Halkapınar Izmir, locul în care de altfel au fost înmormântați.

În ziua de 10 septembrie 1922 a apărut și în presa anatoliană vestea eliberării Izmirului. Pe prima pagină a ziarului Hâkimiyet-i Milliye se arăta: „Cavaleria noastră a intrat în Izmir sâmbătă la ora 10:30. În acest fel, izmirenii au fost salvați de coșmarul grecesc”.  În zilele următoare au fost descrise pe larg evenimentele care au avut loc în timpul intrării armatei turce în Izmir.

Eliberarea Izmirului în presa internațională

De altfel, subiectul a apărut și în presa internațională, astfel că în ziarul „New York Times” din data de 10 septembrie 1922, având ca sursă Ministerul Forțelor Navale franceze, se afirma că dacă Smirna nu ar fi fost a turcilor, ar fi fost fie grecească, fie italiană.

Tot în „New York Times”, în ediția din 1 octombrie 1922, a fost publicat un articol portret al lui Mustafa Kemal Pașa și o caricatură cu „Turcia înviată din cenușă”.

Trebuie precizat că rezistența anatoliană condusă de Mustafa Kemal a început odată cu ocuparea Izmirului pe 15 mai 1919 și a atins victoria exact 4 ani mai târziu. Mai exact, pe 15 mai 1919, la 4 zile după ce soldații greci au ocupat İzmirul, nava care îl transporta pe Mustafa Kemal a ajuns la Samsun. Călătoria de eliberare, care a început la 19 mai 1919, s-a încheiat așadar cu eliberarea Izmirului la data de 9 septembrie 1922.

Marșul orașului Izmir

Unul dintre cele mai importante cântece patriotice în Turcia este Imnul İzmirului, care face referire la intrarea armatei turcești în İzmir, în timpul Războiului de Independență. După unele surse, autorul imnului ar fi Izzettin Hümayi Elçioğlu, care ar fi luptat pe acest front la vârsta de 38 de ani. După alte surse, autorul imnului este necunoscut.

Iată versurile Imnului Izmirului, într-o traducere în limba română de pe un site de profil.