amirali Convenita Montreux

Autoritățile din Turcia au reținut ieri 10 amirali pensionari după ce au criticat proiectul Canalului Istanbul, susținut de președintele Recep Tayyip Erdoğan. Avocatul Celal Ülgen, care alături de un grup mai mare de avocați îi va apăra pe amiralii arestați, a declarat că tot acest demers în forță al autorităților e absurd. De fapt, spune el, e vorba de o intenție bună, pentru care amiralii în rezervă au vorbit inițial pe Whatsapp, fără ca măcar să se reunească.

Cei 10 amirali reținuți s-au numărat printre 104 amirali pensionari care au semnat o scrisoare deschisă de avertizare împotriva retragerii dintr-un tratat internațional, Convenția de la Montreux. Această Convenție reglementează utilizarea strategică a strâmtorii Bosfor.

Convenția de la Montreux este documentul de bază al securității țărilor riverane din Marea Neagră și este contractul care face din Marea Neagră o zonă de pace.

Aceeași Convenție de la Montreux este cea care i-a permis Turciei să-și mențină neutralitatea în timpul Războiului Mondial.

Amiralii reținuți au fost duși la Filiala Antitero din Ankara

Ergun Mengi, Atilla Kezek, Alaettin Sevim, Ramazan Cem Gürdeniz, Nadir Hakan Eraydın, Bülent Olcay, Kadir Sağdıç, Türker Ertürk, Turgay Erdağ și Ali Sadi Ünsal au fost reținuți în cadrul anchetei inițiate de procurorul șef Ankara. Datorită vârstei înaintate, amiralii pensionari Atilla Kıyat, Engin Baykal, Cemil Șükrü Bozoğlu și Mustafa Özbey au fost chemați să depună mărturie.

Amiralii în rezervă reținuți au fost aduși la Filiala Antitero din Ankara, pentru o perioadă de detenție de 4 zile. Alți patru suspecți au fost chemați să se prezinte la poliție în termen de trei zile, ca parte a anchetei.

Reacția autorităților

Oficialii turci au reacționat dur la scrisoare, susținând că aceasta pare a fi o cerere de lovitură de stat. „Exprimarea gândurilor cuiva este un lucru, pregătirea unei declarații care evocă o lovitură de stat este un alt lucru”, a declarat duminică președintele parlamentului Mustafa Șentop. 

Luna trecută, președintele parlamentului a declarat că președintele „poate” să se retragă din Convenția de la Montreux. „El are puterea” a declarat el pentru canalul HaberTurk pe 24 martie. „Dar există o diferență între posibil și probabil”.

Cei 10 amirali în rezervă au fost acuzați că „au fost de acord să comită o infracțiune împotriva securității statului și a ordinii constituționale”. Formularea este similară cu cea pe care procurorii au folosit-o împotriva altor persoane care au criticat administrația Erdoğan și care au fost închiși într-o represiune care a urmat unei lovituri de stat eșuate, în 2016. 

Unii politicieni din opoziția turcă au acuzat guvernul de „paranoia loviturii de stat”. 

Canalul Istanbul, proiect controversat

Luna trecută, guvernul a aprobat planurile pentru Canalul Istanbul. Acesta are o lungime de aproximativ 45 de kilometri (31 mile) și rulează de la nord la sud prin Istanbul, chiar la vest de Bosfor (detalii AICI). Este vorba de un fel de „a doua strâmtoare Bosfor”. Canalul Istanbul va avea o lăţime de doar 150 de metri și o adâncime de 25 de metri. Construcția are costuri estimate la aproximativ 10 miliarde de dolari.

Despre Canalul Istanbul, în 2011, președintele turc spunea că va fi „unul dintre cele mai mari proiecte ale secolului, care va depăși canalele Panama și Suez”. 

Criticii proiectului au pus sub semnul întrebării costul proiectat al canalului. Ei susțin că în actualul stadiu economia Turciei nu își poate permite asemenea costuri. De asemenea, spun că Istanbulul are nevoie de o protecție mai bună împotriva cutremurelor și că proiectul va crea mai multă poluare în orașul deja aglomerat. Alții suspectează, de asemenea, că dezvoltarea traseului canalului va aduce beneficii celor aflați la putere.

Importanța Convenției de la Montreux

Amiralii pensionari și-au exprimat temerea că prin construcția acestui Canal Istanbul ar putea fi subminate prevederile Convenției de la Montreux din 1936. Aceasta a acordat Turciei controlul asupra strâmtorii Bosforului în interiorul granițelor sale și a stabilit limite pentru transportul comercial și naval.

Potrivit Convenţiei de la Montreux, document semnat în data de 9 noiembrie 1936, strâmtoarea Bosfor se află sub prevederile privind regimul strâmtorilor turceşti. Convenția garantează trecerea liberă a navelor civile în timp de pace și restricționează trecerea navelor navale care nu aparțin statelor Mării Negre.

Principalele idei ale Declarației

„Montreux a oferit Turciei posibilitatea de a-și menține neutralitatea în timpul celui de-al doilea război mondial. Suntem de părere că este necesar să evităm orice declarații și acțiuni care ar putea leza convenția de la Montreux, un tratat important în ceea ce privește supraviețuirea Turciei”, se arată în declarația amiralilor retrași.

Strâmtoarea Bosfor, cale navigabilă importantă

Foștii amirali spun, în declarația transmisă presei, că Strâmtoarea Bosfor este una dintre cele mai importante căi navigabile din lume și a fost guvernată de tratate multinaționale de-a lungul istoriei. Ultimul tratat, cel de la Montreux, protejează drepturile Turciei, fiind o victorie diplomatică majoră care a finalizat Tratatul de pace de la Lausanne. Amiralii în rezervă spun că o nouă abordare a acestui subiect este dureroasă pentru ei, cei care și-au dedicat viața acestei profesii.

Armata turcă, afectată de mișcarea FETO

Ei amintesc în Declarație faptul că armata turcă și în mod special Forțele Navale Turce au fost afectate de tot ceea ce s-a întâmplat după mișcarea FETO. Aceștia spun că a fost sacrificat personal valoros în conspirații perfide și că e o necesitate ca armata turcă să mențină valorile fundamentale ale Constituției, care nu pot fi modificate în niciun fel.

Valorile lui Atatürk

Semnatarii au specificat importanța faptului ca valorile militare să nu se depărteze de la linia trasată de Mustafa Kemal Atatürk, deoarece în caz contrar, fundamentul Republicii Turcia poate fi zguduit. Tocmai de aceea e esențial, spun ei, ca personalul Comandamentului Forțelor Navale să rămână protectorii țării, în conformitate cu principiile trasate de creatorul Republicii Turcia, Mustafa Kemal Atatürk. În republica seculară turcă creată de Mustafa Kemal Atatürk, armata a fost văzută ca gardieni ai ordinii seculare. 

Cine sunt amiralii arestați

Unii dintre cei 10 amirali pensionari aflați în arest au fost închiși în cadrul cazului Ergenekon (vezi nota la finalul articolului).

Alaettin Sevim a fost arestat în 2011 în cadrul cazului Ergenekon și eliberat în 2014, iar în prezent lucrează ca lector la Universitatea Piri Reis.

Ergun Mengi a servit pe diferite nave de război, s-a retras din Forțele Armate Turcești (TSK) în 2007, iar după pensionare a lucrat în diferite organizații neguvernamentale. 

Atilla Kezek a lucrat în Comandamentul Forțelor Navale între 2007-2008, Comandamentul Pazei de Coastă între 2008-2009, Comandamentul Flotei Mine între 2009-2011 și Comandamentul de Formare și Educație Navală între 2011-2012. Kezek a fost numit șef de stat major al Comandamentului forțelor navale, cu un ordin de numire datat 3 august 2013 și retras la 1 noiembrie 2013.

Ramazan Cem Gürdeniz a fost judecat în cazul Sledgehammer (vezi nota 2, la finalul articolului), în care a fost condamnat la 18 ani. Ulterior, în rejudecarea din 2014, a fost achitat atunci când s-a înțeles că a fost calomniat din cauza probelor false. Este descris ca tatăl unei noi doctrine maritime controversate, cunoscută sub numele de „Patria albastră”.

Nadir Hakan Eraydın s-a retras după ce a servit la Comandamentul Forțelor Navale timp de aproximativ 30 de ani. A fost reținut în cazul Sledgehammer și a fost arestat pentru o vreme, iar în prezent lucrează ca membru al consiliului de administrație într-o companie privată.

Bülent Olcay a deținut diferite funcții în Comandamentul Forțelor Navale din 1988 și a fost judecat în procesul Sledgehammer între 2011 și 2014. A fost achitat după ce a fost reținut timp de 997 de zile și a revenit la profesia sa la 1 septembrie 2014. Olcay, care a servit la Comandamentul Gărzii de Coastă între 2016 și 2018, a fost pensionat în data de 2 august 2019.

Türker Ertürk a fost comandant al Academiei Navale în perioada 2008-2010, s-a alăturat ulterior partidului CHP timp de aproximativ 5 ani. 12 noiembrie 2014.

Kadir Sağdıç, Turgay Erdağ și Ali Sadi Ünsal au fost, de asemenea, închiși pentru o vreme în cadrul cazului Sledgehammer în timp ce serveau în Comandamentul Forțelor Navale.

Reacția autorităților

Prima reacție a oficialilor guvernamentali a fost de a-i acuza pe cei 104 amirali în rezervă că au conspirat împotriva ordinii constituționale. Președintele Recep Tayyip Erdoğan a precizat că declarația este inacceptabilă, având în vedere istoria Turciei privind loviturile de stat militare.

Scurt istoric al loviturilor militare în Turcia

Turcia a avut parte de lovituri de stat în 1960, 1971 și 1980, iar o intervenție militară din 1997 a provocat demisia unui guvern de coaliție condus de islamiști.

O altă lovitură de stat a fost încercată în 2016. Președintele Erdoğan i-a acuzat pe semnatarii declarației că fac „aluzie la o lovitură de stat”, criticându-i totodată și planurile pentru Canalul Istanbul. „Într-o țară al cărei trecut este plin de lovituri de stat, (o altă) încercare a unui grup de amirali pensionari nu poate fi niciodată acceptată”, a spus președintele turc într-o declarație.

Ministerul de Interne

Ministrul de Interne, Süleyman Soylu, a reacționat pe contul său de pe o rețea de socializare: „Marea națiune turcă este îndrăgostită de uniforme. Este o onoare să purtați uniforma. Este o onoare mai mare să o faceți și după pensionare.”

Marea Adunare Națională a Turciei

Președintele Marii Adunări Naționale a Turciei, Mustafa Șentop, amintește că: „Pe 15 iulie, națiunea noastră eroică a îngropat nu numai pe puciștii FETO, ci și pe toți iubitorii de puci, despre care știm că au fost hrăniți din aceeași sursă. A spune ce gândești e una, a pregăti o declarație asociată cu o lovitură de stat e alta”.

Partidul MHP

Președintele MHP, Devlet Bahçeli, a reacționat vehement pe contul său de Twitter și propune pentru amiralii în rezervă retragerea gradelor militare, retragerea pensiei de militar, precum și o investigație judiciară și administrativă.

Partidul CHP

Principalul partid de opoziție, CHP, a declarat că guvernul a încercat astfel să distragă atenția de la probleme mai critice. Este vorba de o depreciere șoc cu 12% a lirei turcești în urmă cu două săptămâni, precum și numărul extrem de mare de noi cazuri de coronavirus. Președintele CHP, Kemal Kılıçdaroğlu consideră că e vorba de o agendă falsă a autorităților și că, de fapt, prioritatea președintelui turc ar trebui să fie redresarea economică a Turciei.

Partidul IYI

Președintele partidului IYİ, Meral Akșener, potențial candidat la președinție, și-a surprins neplăcut susținătorii atunci când a condamnat demersul amiralilor în rezervă. Ulterior, Akșener și-a nuanțat poziția, subliniind că politica ar trebui reglementată de politicieni, dar oamenii au totuși dreptul să vorbească. Totodată, mai spune că dacă acești amirali sunt reținuți, atunci ar trebui judecați pentru chestiuni similare și cei care îi insultă pe politicienii opoziției.

Note explicative:

  1. Procesele Ergenekon (2008-2016) au însemnat o serie de procese în care 275 de persoane, inclusiv ofițeri militari, jurnaliști și parlamentari de opoziție, toți presupușii membri ai Ergenekon. Aceasta era o organizație clandestină laică, membrii fiind acuzați de complot împotriva guvernului turc. Procesele au condus la condamnări la închisoare pentru majoritatea acuzațilori, dar unele sentințe au fost anulate la scurt timp. După cum puncta BBC în 2013, cazul Ergenekon a transformat percepțiile asupra guvernului turc, de la unul considerat în mare măsură progresist, la unul considerat autoritar. Procesul Ergenekon și reformele din jurul său au dus la sfârșitul modelului kemalist de control și echilibru între diferiți piloni de autoritate din Turcia.
  2. Operațiunea Sledgehammer (în turcă: Balyoz Harekâtı) este numele unui presupus plan de lovitură de stat, din 2003. În 2012, aproximativ 300 dintre cei 365 de suspecți au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, în timp ce 34 de suspecți au fost achitați. La 19 iunie 2014, toți acuzații au fost eliberați din închisoare, în așteptarea rejudecării, după ce Curtea Constituțională a constatat că drepturile lor au fost încălcate. La 31 martie 2015, toți cei 236 de suspecți au fost achitați după ce procurorul cazului a susținut că datele digitale din dosarele prezentate ca probe în caz au fost falsificate și nu constituiau probe.