În fiecare an, în ziua Adormirii Maicii Domnului, în Turcia se organizează un pelerinaj la Casa Fecioarei Maria, care se află la 9 km depărtare de orașul Selçuk și aproximativ 70 km de Izmir. Credincioșii pot vizita lăcașul în fiecare zi, între orele 8-18.

Scurt istoric

Se spune că la câțiva ani de la moartea lui Isus Hristos, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ar fi adus-o la Efes pe Fecioara Maria. Astfel, pelerinii vizitează casa cu credința că mama lui Iisus, Maria, a fost adusă să locuiască în această casă, iar de aici s-ar fi ridicat la cer (Adormirea). Acesta este motivul pentru care creștinii sărbătoresc aici Adormirea Maicii Domnului încă din anul 1896, când a fost înregistrat oficial primul pelerinaj, la 5 ani după ce a fost descoperită Casa Fecioarei Maria.

Vizitele mai multor papi, la Casa Fecioarei Maria

De-a lungul anilor, mai mulți papi au vizitat Casa Fecioarei Maria.

Papa Paul al VI-lea

În data de 26 iulie 1967, Papa Paul al VI-lea, când fost găzduit la Constantinopol (Istanbul), a dorit să-și țină promisiunea făcută cu puțin timp înainte și a mers să viziteze Panaya Kapulu (Casa Fecioarei Maria). A mers printre credincioșii care strigau de bucurie și alături de ei s-a rugat îndelung în fața altarului.

Papa Ioan Paul al II-lea

În 30 noiembrie 1979, Papa Ioan Paul al II-lea a dorit să celebreze o Sfântă Liturghie în diferite limbi în locul sfânt al Casei, împreună cu cardinali, episcopi și aproximativ 2000 de credincioși. Papa a intrat în Casa Mariei și a stat acolo, în rugăciune, aproape 15 minute.

Papa Benedict al XVI-lea

În 29 noiembrie 2006, Papa Benedict al XVI-lea s-a rugat pentru pace și solidaritate universală în timpul vizitei sale de la Casa Fecioarei Maria. În aclamațiile pelerinilor, Papa a binecuvântat altarul cu tămâie și a început Sfânta Liturghie cu câteva cuvinte în limba turcă, după care a menționat eforturile de unitate ale tuturor bisericilor și așteptările celor care slujesc în bisericile creștine din Turcia. „De aici, din Efes (care este și iubit și cinstit de prietenii noștri musulmani), care este binecuvântat din cauza prezenței Sfintei Maria, ridicăm rugăciunile noastre speciale către Dumnezeu pentru pacea tuturor oamenilor din lume.”

Întregul discurs al papei Benedict al XVI-lea din 29 noiembrie 2006 poate fi citit AICI.

Deoarece nu sunt suficiente dovezi științifice, Biserica Romano-Catolică nu s-a pronunțat niciodată cu privire la originalitatea casei. Cu toate acestea, în 1896 lăcașul a primit binecuvântarea Papei Leon al XIII-lea, iar în 1951 Papa Pius al XII-lea a ridicat casa la statutul de Loc Sfânt.

Cum a fost descoperită Casa Fecioarei Maria

Așezământul Fecioarei Maria a fost descoperit de fapt de două ori, dar de fiecare dată la bază au stat viziunile călugăriței Anne Catherine Emmerich. Informații suplimentare referitoare la revelațiile Annei Catherine Emmerich pot fi citite AICI.

În anul 1881, un preot francez, Abbé Julien Gouyet, a descoperit în apropierea ruinelor cetății antice Efes pereții unei căsuțe mici, de piatră, cu vedere la Marea Egee. Chiar de la început preotul s-a gândit că poate fi vorba de casa descrisă de călugărița Emmerich, în viziunile cu referire la ultimele zile din viața lui Iisus, și a mamei sale, Fecioara Maria.

Părinții Poulin și Jung au redescoperit clădirea

Din păcate, descoperirea preotului francez, Abbé Julien Gouyet, a fost luată în serios de abia după zece ani, în iulie 1891, atunci când părintele Poulin și părintele Jung au redescoperit clădirea, fiind siguri și ei că au găsit casa descrisă de călugărița Emmerich. Așezământul era însă de mai multe secole un centru de pelerinaj pentru locuitorii unui mic sat ortodox grec, numit Kirkince (actualul Șirince).

Aceștia erau descendenții primilor creștini din Efes și au numit acest lăcaș drept „Ușa către Fecioară” (Panaghia Kapulu).

De altfel, după ce Efesul a fost ocupat de selgiucizi în secolul al XI-lea, ei au fost urmași unor familii de refugiați care s-au stabilit pe dealurile și satele din jur. Aceștia spuneau că ar fi aflat de la strămoșii lor, contrar credințelor altor greci, că Fecioara Maria ar fi murit la Efes, nu la Ierusalim, exact în locul numit Panaghia Kapulu.

Iată cum la mijlocul lunii noiembrie 1890, informațiile creștinilor din Şirince au căpătat acuratețe, în momentul în care preoții au citit în franceză „Viața Sfintei Maria după viziunile lui Catherine Emmerich”. Trebuie menționat că creștinii din Șirince au trăit în zonă până în anul 1920.

Unde se află Casa Fecioarei Maria

În apropiere de orașul Selçuk, pe un munte aflat la 420 de metri deasupra nivelului mării, se află Casa Fecioarei Maria. Din cauza drumului inaccesibil, timp îndelungat vizitarea casei a fost greoaie și de abia după anul 1950 accesul a devenit mai facil. În afara lăcașului, se află un perete al dorințelor, pe care vizitatorii își lasă bilețelele, dar și o fântână, despre care unii credincioși spun că are puteri vindecătoare.

Construcția, din vremea apostolilor

Construcția Casei Fecioarei Maria datează din epoca apostolilor, în concordanță cu alte clădiri păstrate de atunci, fiind adăugate ulterior doar câteva amenajări pentru grădină și un loc de închinăciune.

Comunitatea religioasă din Izmir a oferit în dar lăcașului o statuie a Mariei, care a fost plasată în actuala locație în 1960 de către părintele François Saulais, care a fost membru al lui Charles de Ordinul Foucauld. Cel mai probabil, între 1892-1914, statuia s-ar fi aflat în interiorul Casei.

Ce au arătat săpăturile arheologice?

Cert este că la câțiva ani după ce a fost descoperită casa, au început și săpăturile arheologice. Astfel, în 1898, guvernul francez l-a trimis pe arhitectul M. Carré, pentru a face o analiză meticuloasă. Acesta a scris în raportul său că această casă datează din „primele secole”, dar a explicat neoficial că poate fi din primul secol.

O investigație mai detaliată a fost făcută în anul 1905 de abatele Wogh, care era arheolog și profesor de artă bizantină la Universitatea din Fribourg. Potrivit lui, structura ar putea fi din secolul al VII-lea, dar fundația ar putea fi datată din epoca creștinismului din secolul I, iar pronaosul de la intrarea în Casă ar putea să fi fost adăugat în secolul al VII-lea. Cert este că atunci când a fost descoperită, casa era foarte deteriorată, iar specialiștii spun că pământul ar fi conservat de fapt Casa.

Între 1898 și 1900, Biserica a fost protejată cu un acoperiș, iar între 1913-1930, când acoperișul s-a deteriorat, structura clădirii a fost și mai afectată. Prin contribuțiile unor asociații elvețiene și americane, în data de 19 iunie 1951 au început lucrările de restaurare, derulate de către Arhiepiscopul İzmirului. Lucrările au durat aproximativ doi ani.

După restaurarea lăcașului, acesta a fost deschis spre vizitare, devenind un reper în lumea creștină și un loc catalogat ca fiind sacru de către musulmani.