Semizotu – ingredientul special al unei mese turcești de vară

Photo by Engin Akyurt on Pexels.com

În piețele din Turcia, printre legume de tot felul, vei găsești mereu vara o plantă mică, cu frunze cărnoase și tulpini subțiri roșiatice. Turcii o numesc semizotu și o tratează ca pe un ingredient de bază al verii. Românii o cunosc și ei — dar mai degrabă o smulg din grădină decât o pun în farfurie.

Ce este, de fapt, semizotu

Semizotu (Portulaca oleracea) face parte din familia Portulacaceae și este o plantă care poate fi consumată fie în salate, fie gătită, ca spanacul. Originile plantei se află în Orientul Mijlociu și India, de unde s-a răspândit în întreaga lume, iar numele turcesc „semiz” apare chiar în inscripțiile runice de la Orhon, unul dintre cele mai vechi texte turcești cunoscute, cu sensul de „gras, plin”.

Frunzele cărnoase au un gust ușor acrișor și răcoritor, iar planta crește natural vara, în climat cald. Conținutul său de omega-3 este comparabil cu cel al peștelui, protejând inima și având efecte anticancerigene.

Cum mâncăm semizotu?

În bucătăria anatoliană, semizotu este o plantă prezentă de secole, mai ales ca salată, dar și aperitive cu iaurt sau mâncare cu ulei de măsline. Cel mai iubit preparat este semizotu cacığı — un aperitiv (meze) răcoritor de vară, preparat din semizotu proaspăt, iaurt, usturoi și ulei de măsline. Simplu, rapid și extrem de răcoritor.

O altă rețetă clasică este mâncarea de semizotu cu ulei de măsline — semizotu se înăbușă cu ceapă, roșii și ulei de măsline, timp de aproximativ 10 minute, și se servește cu pilaf sau iaurt.

Planta poate fi folosită și în plăcintă (börek), sandvișuri sau supe. Pentru lunile în care planta nu se găsește proaspătă, gospodinele din Anatolia centrală și de sud-est o usucă sau o pun la murat.

Echivalentul din România: iarba grasă

Planta există și în România, sub mai multe nume populare. I se spune iarbă grasă, grășiță, iarba porcului sau pita porcului, iar dacii o cunoșteau deja ca plantă tămăduitoare, sub denumirea „lax”, fiind menționată de celebrul medic, farmacolog și botanist grec Dioscoride în lista plantelor medicinale.

Problema este că la noi iarba grasă este tratată ca buruiană — o scoatem dintre rândurile de legume din grădină și o aruncăm, un obicei oarecum greșit: e bine să o adunăm, nu să o aruncăm, și să o consumăm.

De ce merită redescoperită această plantă

Semizotu este consumată în mod tradițional în Spania, Grecia, Cipru, Italia, Turcia și China tocmai datorită conținutului ridicat de omega-3.

La 100 de grame, semizotu conține doar 20 de calorii, fiind totodată bogată în vitamina C, vitamina A, fier, calciu și magneziu. Este, practic, un superaliment care crește singur, fără intervenția omului, în grădinile și pe marginile drumurilor din toată țara.

Dacă turcii au transformat-o într-un aperitiv emblematic al verii, românii ar putea cel puțin să încerce s-o adauge în salate sau să o combine cu iaurt și usturoi — o rețetă care nu diferă cu nimic de ce se servește pe mesele din Istanbul.

Beneficiile pentru sănătate

Este o plantă foarte bogată în omega-3, acizi grași nesaturați, DHA și EPA;
Reduce colesterolul ridicat datorită mineralelor pe care le conține;
Echilibrează tensiunea arterială;
Distruge bacteriile din organism și este deosebit de bună pentru bolile fungice;
Datorită vitaminelor A și C pe care le conține, acționează ca un antioxidant puternic și protejează împotriva cancerului;
Reglează sistemul digestiv și este bună pentru constipație datorită fibrelor pe care le conține;
Echilibrează zahărul cu indicele său glicemic scăzut și este recomandat de medici pentru diabetici;
Este frecvent inclus în listele de dietă și ajută la pierderea în greutate;
Protejează sănătatea ochilor datorită vitaminei A;
Este un diuretic puternic;
Ajută la vindecarea gingiilor;
Ajută la eliminarea paraziților din intestine;
Este bună pentru pacienții cu astm și are proprietăți respiratorii și bronhodilatatoare.