La un deceniu de la atentatul terorist devastator din centrul Ankarei, Turcia comemorează victimele unuia dintre cele mai sângeroase atacuri teroriste din istoria recentǎ. Explozia din 13 martie 2016, provocată de o mașină-capcană detonată în Kızılay, cartierul aglomerat al capitalei Ankara, a ucis 36 de persoane și a rănit alte 344, lăsând o rană adâncă în memoria colectivă a Turciei.

Atacul a avut loc în zona Güvenpark, în apropierea unor stații de autobuz frecventate zilnic de mii de oameni. La momentul exploziei, zona era plină de navetiști, studenți și familii care așteptau mijloacele de transport în comun. Printre victime s-au numărat patru copii, iar alte zeci de adolescenți au fost răniți.

Printre cele mai emoționante povești ale tragediei se află cea a lui Songül Yılmaz, însărcinată în șase luni la momentul exploziei. Deși a supraviețuit, copilul pe care îl purta a murit din cauza rănilor provocate de explozie, fiind considerat ulterior cea mai tânără victimă a atentatului.

Autoritățile turce au stabilit că atentatul a fost comis de militanții Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) – Seher Çağla Demir și Özgür Ünsal, care au murit în explozie după ce au detonat vehiculul încărcat cu explozibili. Atacul a avut loc în contextul unui val de violențe urbane declanșate de PKK în perioada 2015–2016, când militanții au ridicat baricade și au săpat tranșee în mai multe orașe din sud-estul țării, proclamând așa-numite „zone autonome”.

Forțele de securitate turce au lansat atunci operațiuni militare ample pentru a restabili controlul în localități precum Șırnak, Cizre, Nusaybin sau Yüksekova. În paralel cu aceste confruntări, gruparea a intensificat atacurile teroriste în marile orașe.

Dreptate pentru victime

În urma atentatului, Parchetul din Ankara a deschis o amplă anchetă care a dus la inculparea a 55 de persoane suspectate că au sprijinit organizarea atacului. Procesul a început în iunie 2017 și s-a încheiat în noiembrie 2018.

Instanța l-a condamnat pe Mehmet Veysi Dolaşan la 37 de pedepse cu închisoare pe viață cu caracter agravant pentru uciderea celor 36 de victime și pentru tentativa de subminare a integrității teritoriale a statului. În plus, el a primit peste 10.000 de ani de închisoare pentru tentativa de omor asupra celor 344 de răniți.

Alți doi inculpați, Sebahattin Karakoç și Azamattin Karakoç, au fost condamnați la închisoare pe viață. Într-un proces separat finalizat în 2020, Ferit Ak și Salih Șahin au primit câte 15 ani de detenție pentru sprijinirea organizației teroriste.

Un deceniu de reflecție asupra violenței

Atentatul de la Güvenpark a avut loc într-o perioadă marcată de o intensificare a atacurilor PKK în întreaga Turcie. În 2016, mai multe atentate cu mașini-capcană și atacuri armate au vizat atât forțele de securitate, cât și civili în orașe precum Diyarbakır, Cizre sau Elazığ.

Conflictul dintre statul turc și PKK durează din 1984 și a provocat moartea a peste 40.000 de persoane. De-a lungul deceniilor au existat mai multe încercări de negociere și reconciliere, inclusiv o inițiativă de pace lansată în 2012, însă procesul s-a prăbușit în 2015, ceea ce a dus la reluarea confruntărilor.

Un nou capitol

Autoritățile turce susțin că inițiativa „Turcia fără teroare”, lansată în 2024, a deschis calea pentru dezarmarea PKK. După apelul făcut anul trecut de liderul încarcerat Abdullah Öcalan, gruparea și-ar fi anunțat dizolvarea și retragerea membrilor de pe teritoriul turc.

Un raport al unei comisii parlamentare interpartizane publicat recent propune măsuri pentru reintegrarea foștilor membri ai organizației care nu au fost implicați direct în acte de violență. Totuși, autoritățile de la Ankara au subliniat că nu va exista amnistie pentru liderii sau membrii implicați în atentate.

În timp ce țara privește spre un posibil final al conflictului, comemorarea victimelor atentatului din 2016 rămâne un moment de reculegere și reflecție. Pentru familiile celor pierduți în acea zi de martie, rana rămâne deschisă, iar memoria celor 36 de victime continuă să fie un simbol al costului uman al terorismului.