Comemorarea Masacrului de la hotelul Madımak din Sivas, în care au ars 33 de scriitori, poeți și artiști turci, din gruparea religioasă islamică alevi

Turcia comemorează astăzi Masacrul de la hotelul Madımak din Sivas, din 2 iulie 1993, când 33 de scriitori, poeți și artiști turci, care făceau parte din gruparea religioasă islamică alevi, au ars de vii în urma incendierii unui hotel de către islamiștii fundamentaliști radicali. Artiști celebri din Turcia, precum scriitorul Aziz Nesin (cunoscut ca fiind traducătorul turc al versurilor satanice ale lui Salman Rüșdiye), Metin Altıok, Hasret Gültekin, Nesimi Çimen, Muhlis Akarsu, Asım Bezirci, care participau la un eveniment organizat de Asociația Pir Sultan Abdal, ca invitați speciali ai guvernatorului de atunci din Sivas, Ahmet Karabilgin au murit în incendiu.

Vestea prezenței scriitorului Aziz Nesin la un festival dedicat aleviților a circulat rapid în cercurile islamiste radicale, din Sivas, acesta fiind, se pare, unul dintre factorii declanșatori. Cu două zile înainte de evenimente, în oraș au circulat pliante în care prefectul, Ahmet Karabilgin, era criticat pentru că i-ar fi permis lui Aziz Nesin „să meargă liber într-un oraș musulman”, după care au început să scandeze lozinci precum „Satana Aziz”, „Sivas va fi mormântul lui Aziz”, „Nicio protecție militară pentru ateu”.

În data de 2 iulie 1993, 15.000 de islamiști fundamentaliști radicali s-au adunat în fața hotelului Madımak și au început să strige lozinci islamiste și ostile față de alevi, atei și „necredincioși”. După doar două ore, un grup de protestatari a dat foc mașinilor din fața clădirii hotelului, iar flăcările au cuprins clădirea. Poliția, în număr prea mic, a rămas pasivă, în timp ce mulțimea a continuat să scandeze aceleași lozinci și să-i încurajeze pe piromani. Unii dintre autorii masacrului s-au sustras justiției ani de zile, până când au scăpat de urmărire penală din cauza termenului de prescripție.

Cum a luat foc hotelul

În data de 2 iulie 1993, după rugăciunea de vineri, un grup reacționar de islamiști fundamentaliști radicali a început să se adune în fața căminului cultural din Sivas, scandând împotriva scriitorului Aziz Nesin lozincile „Satan Aziz” și „Sivas va fi mormântul azizilor” . În timpul marșului, au fost lansate lozinci islamiste și a fost distrusă o statuie a lui Halk Ozanları, un cântăreț alevi. Când protestatarii au trecut prin fața sediului prefecturii, s-au lansat sloganuri în care prefectul era și el acuzat ca fiind „un complice al necredincioșilor”, după care protestatarii au mers la Hotelul Madımak, unde erau cazați intelectualii alevi.

Autoritățile nu au intervenit împotriva organizării grupului, al cărui număr era în creștere, astfel că până la orele serii, numărul protestatarilor a ajuns la aproape 15.000 de persoane. La scurt timp, protestatarii au incendiat vehiculele din fața hotelului, iar flăcările au ajuns în clădire. Pompierii sosiți la fața locului oricum în număr insuficient au fost împiedicați de mulțime să stingă focul. Poliția nu a intervenit decât după 8 ore, când a împrăștiat mulțimea cu gaze lacrimogene.

A doua zi au fost găsite corpurile carbonizate a 37 de persoane. Scriitorul Aziz Nesin a reușit să scape, deoarece atacatorii nu l-au recunoscut, dar va rămâne foarte afectat de evenimente și va muri doi ani mai târziu, în urma unui atac de cord. Ministrul de Interne de la acea vreme, Mehmet Gazioğlu, l-a acuzat la rândul său pe scriitorul Aziz Nesin că „provocările sale împotriva credințelor poporului” ar fi fost responsabile pentru „agitație”.

Procesul masacrului

În urma anchetei, 124 de inculpați au fost trimiși la Curtea de Securitate a Statului sub acuzația de „încercare de schimbare a ordinii constituționale laice și stabilirea unui stat religios”, iar în decembrie 1994, Curtea de Securitate a eliberat 89 de inculpați în primele zile ale procesului.

Cei 27 de inculpați principali, dintre care unul era fugit în străinătate, au fost condamnați la 15 ani de închisoare, o pedeapsă redusă comparativ cu cererile procurorului. Alți 60 de inculpați au fost condamnați la 3 ani de închisoare, iar 37 de persoane au fost achitate. Judecătorii le-au adus inculpaților în circumstanțe atenuante, considerând că discursul lui Aziz Nesim împotriva islamului, dacă nu simpla sa prezență pe scenă, „a reprezentat o provocare”.  Curtea de Securitate a Statului a solicitat de altfel, deschiderea unei anchete asupra scriitorului pentru „insultarea religiei” și „împotriva personalității juridice a statului”. Verdictul a fost întâmpinat cu urale de inculpați, care au scandat „Allah este grozav” și „Sivas va fi cimitirul necredincioșilor”.

În final, 33 de persoane au fost condamnate la închisoare pe viață pentru atacul de la Sivas, dar mai multe surse spun că persoanele cu adevărat responsabile au scăpat de justiție, fiind vorba de 8 inculpați care au dispărut după decizia de anulare din 1997.

Avocații victimelor l-au indicat și pe primarului orașului, Temel Karamollaoğlu, ca având un rol în organizarea masacrului, precum și pe un alt consilier local, Cafer Erçakmak, ambii membri ai partidului islamist de la Refah, pe atunci în creștere. Interesant este că Temel Karamollaoğlu, prin partidul său, Saadet Parti, a făcut parte din alianța opoziției din Turcia – „Masa celor 6”, la alegerile generale din 2023, deși liderul din acel moment al principalului partid al opoziției (CHP), Kemal Kılıçdaroğlu, care era și candidat la prezidențiale, este musulman alevi.

Sivas a devenit, printre aleviți, simbolul luptei dintre obscurantismul religios, intoleranță și violență pe de o parte, și laicismul, umanitatea și toleranța pe de altă parte.

Gafele politicienilor turci

Tansu Çiller, prim-ministrul de atunci, a uimit opinia publică prin declarațiile făcute după masacru: „Mulțumesc lui Dumnezeu, oamenii noștri din afara hotelului nu au fost răniți”.

De asemenea, președintele Turciei de atunci, Süleyman Demirel, a declarat: „Incidentul este un incident izolat. Există o stimulare puternică. Ca urmare a acestei provocări, publicul a devenit agitat. Forțele de securitate au făcut tot posibilul.”

Mehmet Gazioğlu, ministrul Afacerilor Interne de la acea vreme, l-a învinuit pe scriitorul Aziz Nesin pentru ceea ce s-a întâmplat, spunând: „Publicul a fost revoltat și a reacționat din cauza provocărilor cunoscute ale lui Aziz Nesin împotriva credințelor oamenilor”.

Supraviețuitor al atacului, scriitorul Aziz Nesin l-a criticat ulterior atât pe președintele Demirel, cât și guvernul de coaliție, spunând că el a crezut că există un stat, care va preveni un astfel de atac. „M-am gândit. Nu poate fi compromis așa, dar m-am înșelat”, spunea Aziz Nesin.

În ianuarie 2020, unuia dintre cei condamnați la moarte, respectiv la închisoare pe viață, Ahmet Turan Kılıc, a primit o comutare a pedepsei de către președintele Recep Tayyip Erdoğan pe motiv de sănătate, iar în 2021 Kılıç a murit. În septembrie 2023, președintele Erdoğan a comutat și pedeapsa unui alt condamnat în acest dosar, Hayrettin Gül, din același motiv.

În septembrie 2023, Înalta Curte Penală 1 Ankara a anunțat decizia de prescripție pentru 3 dintre inculpații fugari, în dosarul în care era anchetată moartea a 35 de persoane. În ciuda obiecțiilor avocaților că nu există un termen de prescripție și a cererii ca procesul să continue prin acceptarea faptului că Masacrul de la Madımak a fost o crimă împotriva umanității, instanța a renunțat la dosar. După această etapă, chiar dacă inculpații fugari sunt prinși, aceștia nu vor fi niciodață aduși în fața judecătorilor, arată Cumhuriyet.

Despre renașterea alevismului

Poetul mistic alevi Pir Sultan Abdal (1480-1550) este considerat a fi una dintre marile figuri ale alevismului, o minoritate religioasă într-o țară cu o majoritate sunnită foarte mare, din acest motiv fiindu-i închinat festivalul.

În anii 1970, antagonismul sunni-alevi a fost alimentat în Turcia atunci când radicalii din dreapta și din stânga au ales aceste comunități ca bază de recrutare, ceea ce a dus la o demonizare reciprocă („sunniști fasciști” împotriva „alevilor comuniști”). Apoi, mai multe ciocniri între cele două părți, dintre care cea de la Maraș în 1978 și cea de la Çorum din 1980, au trezit o conștiință comună alevi.

Deși regiunea Sivas este predominant sunnită, aceasta avea o importantă minoritate alevită, care ridicase o statuie a lui Pir Sultan Abdal, organizase un prim festival cultural în cinstea acestuia. O a doua ediție a avut loc în 1980, dar, în urma loviturii de stat militare din septembrie 1980, festivalul a fost abandonat până în 1992 când a avut loc a treia ediție, cea de-a patra, din 1993, fiind cea care în timpul căreia a avut loc masacrul de la Sivas. Reamintim că după lovitura de stat militară din 12 septembrie 1980 și promovarea ideii unei sinteze turco-islamice, aleviții au reacționat organizându-se, atât în țară, cât și în străinătate, astfel apărând primele ceremonii religioase alevite ținute în public.

Despre provincia Sivas

Situată în estul Anatoliei centrale, provincia Sivas este cunoscută datorită dificultăților economice, conflictelor politice și, uneori, al identității armate, având o demografie complexă cu credincioși musulmani sunniți, alevi și creștini (într-o mică minoritate), precum și cu un specific al populației kurde.

De altfel, în istoria Turciei, Sivas ocupă un loc important, fiind un loc esențial al fundației Republicii Kemaliste, dar și al revoltelor kurde, o cetate a mișcării islamiste, dar și un centru al credincioșilor alevi.

Tot la Sivas, în 1920-1921 a avut loc marea revoltă Koçgiri a kurzilor.

În 1993, prin strategia sa de extindere, Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) a împânzit provincia Sivas, bazându-se pe satele kurde din provincie. În același an, Guvernul a reacționat, lansând o operațiune militară, cu peste 6.000 de soldați, ajutați de echipe speciale de poliție.