Alegerile din 2023 din Turcia vor configura politica externă a Turciei în mod diferit, în funcție de președintele ales pentru următorii 5 ani. Cu ochii doar pe o parte a sondajelor din Turcia, presa internațională a raportat o dispariție prematură a puterii actuale din Turcia, aceasta reușind o majoritate parlamentară. Tocmai de aceea cele doua scenarii referitoare la politica externă a Turciei sunt foarte diferite.

Recep Tayyip Erdoğan, reales

În cazul în care Recep Tayyip Erdoğan va fi reales președinte al Turciei la scrutinul din 28 mai, este de așteptat ca acesta să continue politicile începute în mandatul precedent, de balans între est și vest, între Occident și Axa Asiei (Rusia și China). Mai mult, este foarte probabil ca Erdoğan să se alăture Chinei pentru a juca un rol cheie în încheierea războiului din Rusia. În egală măsură, el își va continua și accentua acțiunile în Orientul Mijlociu.

Turcia își va continua strategia recent începută cu Siria, prin inițierea unor discuții cu președintele Bashar al-Assad, cel mai probabil intermediate de Rusia. Reamintim că la jumătatea lunii martie, președintele sirian Bashar al Assad a declarat că se va întâlni cu președintele Erdoğan doar atunci când Turcia va fi pregătită să-și retragă complet armata din nordul Siriei și să restabilească situația care exista înainte de războiul din Siria.

Turcia a fost cel mai mare aliat militar și politic al opoziției siriene, care controlează ultimul bastion rebel din nord-vestul Siriei, astfel că a înființat zeci de baze și a desfășurat mii de trupe în nordul Siriei. Cu același prilej, Bashar al Assad a declarat că are încredere în partea rusă, datorită rolului de mediator pentru a facilita comunicarea între părți, precizând că prezența trupelor ruse în Siria este legitimă, deoarece guvernul său a cerut sprijinul Moscovei.

Problema refugiaților

Schimbarea Turciei în privința Siriei are la bază faptul că opinia publică din Turcia nu mai agrează prezența refugiaților sirieni, dar ar putea avea și o componentă economică, deoarece redeschiderea pieței siriene, mai ales în domeniul construcțiilor ar putea fi o oportunitate pentru oamenii de afaceri turci.

Cel mai probabil, sub un nou mandat al lui Erdoğan, Turcia își va extinde legăturile comerciale cu Irakul și își va consolida relațiile cu monarhiile arabe din Golful Persic, dar și cu țările membre ale Organizației Statelor Turcice (TDT).

Kemal Kılıçdaroğlu președinte?

O victorie a lui Kılıçdaroğlu la alegerile prezidențiale din 28 mai va fi dificilă în fața majorității alianței conduse de Recep Tayyip Erdoğan. Tocmai de aceea, probabil va fi încălcată prima sa promisiune, de a readuce Turcia la o republică parlamentară. Așadar, Kılıçdaroğlu s-ar putea folosi de puterile executive prezidențiale pe care le detestase atât de mult când acestea erau folosite de Erdoğan.

Opinia publică internațională se așteaptă că dacă va fi ales președinte Kemal Kılıçdaroğlu, acesta să îi convingă pe partenerii săi de alianță să îl elibereze din închisoare pe liderul HDP – Partidul Democrat Popular, Selahattin Demirtaș, să încurajeze Curtea Constituțională să nu închidă HDP, să admită limba kurdă ca fiind a doua limbă în stat și să accepte discuțiile referitoare la autonomia kurzilor.

Va reuși să facă aceste lucruri, în condițiile în care a semnat acordul în 7 puncte care interzice unele dintre aceste aspecte?

Reactivarea naționaliștilor turci

Să nu uităm că în acest an electoral, în Turcia s-au reactivat foarte multe formațiuni ultra-naționaliste, așadar pe lângă Partidul Victoriei (ZF), lui Kılıçdaroğlu i s-ar putea opune în problema kurzilor chiar partenerul de coaliție, IYI Parti, prin Meral Akşener, iar în parlament vor fi vocali și deputații MHP – Partidul Mișcării Naționaliste, partid din care făcuse parte și candidatul clasat pe locul 3 la prezidențiale, Sinan Oğan.

În problema Siriei, Kemal Kılıçdaroğlu se va afla la mijloc, între ramura inițiată de SUA, de susținere a kurzilor, și cea agreată intern de naționaliștii turci. Mai exact, Kemal Kılıçdaroğlu ar trebui să se alăture SUA în poziția față de Siria, contrar politicii de până acum a lui Erdoğan. Astfel, într-un timp extrem de scurt, va încerca să normalizeze cumva relația cu Damascul pentru a trimite înapoi 4 milioane de refugiați pe parcursul unui an de zile, așa cum a promis.

În plan intern, se va lupta în mod constant cu nemulțumirile naționaliștilor din Turcia legate de kurzi, dar ar putea compensa prin redeschiderea pieței siriene și echilibrarea economică a Turciei.

Este foarte posibil ca Kemal Kılıçdaroğlu să se confrunte cu relații mai reci din partea Rusiei, dar s-ar putea acutiza și relațiile cu China, mai ales în problema uigurilor.

În relația cu Uniunea Europeană probabil nu se va schimba nimic pe termen scurt, se va readuce în discuție problema vizelor pentru cetățenii turci, și cel mai probabil, vor exista îngrijorări în momentul repatrierii refugiaților sirieni.

Poziția anti-americană a cetățenilor turci

Una dintre problemele delicate ale lui Kılıçdaroğlu va fi cea a poziției anti-americane a unei părți a cetățenilor turci naționaliști, care se va accentua în momentul abordării problematicii kurzilor.

Cu un puternic sentiment anti-american în rândul populației turce, Kılıçdaroğlu se va întoarce destul de temător către vest, cu atât mai mult cu cât acțiunile SUA în ultima perioadă a mandatului lui Erdoğan au înrăutățit percepția în rândul opiniei publice (declarația lui Joe Biden referitoare la sprijinul opoziției pentru a câștiga alegerile și vizita ambasadorului SUA în sediul principalului partid de opoziție, CHP, în timpul campaniei electorale).