Cutremurele rămân una dintre cele mai sensibile teme din Turcia, o țară traversată de unele dintre cele mai active sisteme tectonice din lume. După tragedia din februarie 2023, când seria de seisme din Kahramanmaraş a provocat distrugeri masive și peste 54.000 de victime, fiecare nou episod seismic este analizat prin prisma întrebării: urmează un nou mare cutremur?

În acest context, geologul turc Şener Üşümezsoy a comentat recent activitatea seismică și a reluat una dintre ideile sale centrale: nu orice cutremur puternic trebuie interpretat automat ca un semnal că urmează un eveniment catastrofal pe o altă falie.

În declarațiile publicate de presa turcă, Üşümezsoy susține că evaluările trebuie făcute separat pentru fiecare segment tectonic și critică scenariile generale care presupun transfer automat de risc între regiuni aflate la distanțe mari.

Poziția sa se înscrie într-o dezbatere mai veche privind regiunea Marmara – zona care include Istanbulul și care este considerată de mulți cercetători una dintre cele mai importante surse de risc seismic ale Turciei.

După cutremurele devastatoare din Kahramanmaraş, o parte a comunității științifice a atras atenția asupra redistribuirii tensiunilor tectonice și asupra necesității monitorizării continue a marilor falii active. Üşümezsoy a argumentat că modelele dominante privind un iminent „mare cutremur al Istanbulului” trebuie reevaluate în funcție de caracteristicile reale ale segmentelor de falie și de acumularea efectivă de energie.

În analiza sa recentă, expertul a insistat că fiecare eveniment seismic trebuie interpretat în context geologic propriu și că magnitudinea unui cutremur nu înseamnă automat declanșarea unui lanț de seisme majore în alte regiuni.

Discuția rămâne deschisă

Dacă tragedia din Kahramanmaraş a arătat cât de vulnerabile pot fi marile centre urbane în fața hazardului seismic, dezbaterea despre Marmara reflectă o altă provocare: cum pot fi transformate scenariile științifice în politici de prevenție și pregătire publică.

Indiferent de diferențele dintre specialiști, concluzia comună rămâne aceeași: consolidarea clădirilor, pregătirea populației și monitorizarea continuă sunt instrumentele care reduc efectele unui viitor cutremur, indiferent când și unde se va produce acesta.