„Acordul comun de apărare de la Mecca” între 3 state musulmane – Arabia Saudită, Turcia și Pakistan – a fost semnat vineri, de către liderii celor 3 țări. Arabia Saudită, țară bogată în petrol, Pakistanul, o țară cu putere nucleară și Turcia, a doua cea mai mare armată a NATO cu o industrie de apărare în creștere rapidă au decis semnarea acestui acord care ar spori cooperarea într-un moment de incertitudine regională sporită și amenințări din partea războiului din Iran.
Arabia Saudită i-a găzduit vineri pe președintele turc Recep Tayyip Erdoğan și pe Shehbaz Sharif, prim-ministru al Pakistanului, cu ocazia semnării „Acordului de la Mecca”, o alianță de apărare care vizează descurajarea inamicilor celor trei țări.
„Acordul are scopul de a consolida descurajarea colectivă împotriva oricărui act de agresiune și prevede că orice atac armat împotriva oricăruia dintre cele trei state va fi considerat un atac împotriva tuturor”, au declarat ministerul pakistanez de Externe și Direcția de Comunicații a Președinției Turciei, în declarații identice.
„De asemenea, prevede consolidarea tuturor aspectelor cooperării în domeniul apărării dintre cele trei state”, se arată în declarații, adăugând că acordul a fost numit „Acordul comun de apărare Mecca”.
Anterior, relatările din mass-media turce au afirmat că este probabil să permită exerciții și antrenamente militare comune, transferuri de tehnologie și schimbul de informații.
Reacția opoziției din Turcia
Acest subiect a fost adus în discuție și în cadrul Marii Adunări Naționale a Turciei. Partidele de opoziție au descris în fața jurnaliștilor de la Cumhuriyet natura acordului ca fiind „periculoasă” și „aventuroasă”.
Din opoziție, vicepreședintele grupului Partidului NOU, Murat Emir, a declarat că acordul semnifică prăbușirea înțelepciunii instituționale. El a subliniat că Pakistanul are probleme cu India din cauza Kashmirului, este o putere nucleară și se confruntă cu riscuri potențiale de război cu Afganistanul și Iranul. El a adăugat că Arabia Saudită acționează ca un scut pentru Israel în conflictul israelo-iranian, este împletită cu Israelul și America și se află în conflict cu houthii de mulți ani. „Având în vedere toate acestea, este imposibil pentru noi să acceptăm un acord care ar implica cumva Turcia în astfel de conflicte regionale și care, de fapt, nu ar servi altui scop decât să obțină bani din Arabia Saudită și, din păcate, ar transforma Turcia într-un protector mercenar al acestor țări.”
Murat Emir mai spune că în ciuda faptului că actuala conducere a Turciei și-a declarat public opoziția față de Israel și sprijinul pentru Palestina, aceasta a devenit în mod clar un jucător cheie într-o operațiune de izolare a Iranului. El a declarat: „Nu este nevoie să ne asumăm riscuri regionale, iar țara noastră nu are dreptul să fie târâtă în astfel de aventuri, care sunt comercializate prin diplomație aventuroasă, personalizată și individuală, prin diplomație a liderilor. Noi și stimatul nostru Parlament așteptăm acest acord și vom cere o explicație clară de aici cu privire la motivul pentru care Republica Turcia își asumă astfel de riscuri.”
La rândul său, vicepreședintele grupului partidului İYİ, Turhan Çömez, a declarat:
„În primul rând, domnul Erdoğan a semnat acest acord, dar sub ce autoritate l-a semnat? Este absolut esențial ca acest acord să fie ratificat în Parlament, conform articolului 90 din Constituție, și ca toate detaliile să fie discutate în detaliu. Ce fel de amenințare există în zilele noastre? Ce fel de amenințare există la adresa Turciei? Există o amenințare la adresa Iranului, o amenințare la adresa Pakistanului, ce fel de amenințare există la adresa Turciei? Trebuie să explicați acest lucru. În ceea ce privește amenințarea la adresa Arabiei Saudite, într-un război cu Iranul, este posibil ca Iranul să lanseze un atac împotriva Arabiei Saudite în orice moment sau să riposteze în autoapărare. Într-un astfel de conflict, ce poziție va adopta Turcia și va intra direct în război împotriva Iranului? Aceasta este o situație extrem de periculoasă.”
Ce susține liderul de grupul al AKP
De partea cealaltă, vicepreședintele partidului aflat la guvernare – AKP, Özlem Zengin, a declarat: „După corespondența dintre părți, acesta va fi prezentat Marii Adunări Naționale pe cale instituțională, prin intermediul Președinției, iar în conformitate cu articolul 90 din Constituție, îl vom discuta în cadrul Adunării Generale. Toate partidele politice își vor exprima opiniile, iar după ce va fi aprobat de Adunarea noastră, va intra în vigoare.”
Contextul semnării Acordului de la Mecca
Arabia Saudită, a cărei infrastructură critică și instalații petroliere au fost atacate în cadrul războiului din Iran, a căutat să-și diversifice parteneriatele în domeniul apărării. În septembrie, Pakistanul și Arabia Saudită au semnat un pact de apărare reciprocă care definește, de asemenea, orice atac asupra oricăreia dintre națiuni ca fiind un atac asupra ambelor. Acordul vine, de asemenea, pe fondul tensiunilor crescânde dintre Turcia și Israel din cauza Fâșiei Gaza și a altor conflicte regionale, inclusiv războiul din Iran și Liban.
Un oficial al guvernului turc a descris acordul ca fiind „pur defensiv”, spunând că părțile s-au angajat să se sprijine reciproc doar pentru apărare. Oficialul, citat de presa din Turcia, care a vorbit sub condiția anonimatului, deoarece nu era autorizat să discute public problema, a insistat că acordul „nu este împotriva niciunui actor specific” și este deschis și altor țări din regiune. Acordul nu abrogă și nu înlocuiește niciun acord bilateral sau multilateral între aceste state sau cu alte state și organizații, a adăugat oficialul.
Influențele „Acordului de la Mecca”
Mai mulți analiști descriu acordul ca o evoluție naturală și o formalizare a deceniilor de legături strategice între Pakistan, Arabia Saudită și Turcia, spunând că un mediu de securitate regional în schimbare și natura evolutivă a războiului au sporit nevoia unei cooperări mai strânse. Astfel s-a conturat ideea că cele trei țări aduc puncte forte complementare acordului: experiența și expertiza militară a Pakistanului în gestionarea escaladării, puterea economică și influența regională a Arabiei Saudite și tehnologia avansată de apărare și capacitățile industriale ale Turciei.
Pe lângă discuțiile despre modalitățile de a ajuta la dezamorsarea tensiunilor dintre Statele Unite și Iran, cei trei lideri explorează și extinderea comerțului, legăturile economice și o cooperare mai largă în domeniul securității.
Pakistanul a încercat să medieze eforturile de a pune capăt războiului dintre SUA și Iran, în timp ce Turcia a jucat un rol diplomatic în negocierile care vizează încheierea războiului din Gaza.
Arabia Saudită și Pakistanul anunțaseră deja un pact comun de apărare în 2025, o mișcare care a atras atenția deoarece Pakistanul este singurul stat din lumea musulmană echipat cu arme nucleare.
Acordul nu încalcă îndatoririle Turciei către NATO
Turcia a respins ferm vineri afirmațiile conform cărora Acord comun de apărare cu Arabia Saudită și Pakistan intră în conflict cu angajamentele NATO sau creează o alianță rivală, numind astfel de afirmații o încercare deliberată de a manipula percepția publică.
Direcția Prezidențială de Comunicare a emis declarația ca răspuns la afirmațiile care circulă pe rețelele de socializare conform cărora Acordul Comun de Apărare de la Mecca, semnat de Turcia, Arabia Saudită și Pakistan, contrazice Articolul 5 al NATO și stabilește o structură paralelă de alianță.
Direcția a descris afirmațiile ca fiind „complet false”, spunând că originea și intenția lor sunt evidente și acuzându-i pe cei din spatele lor că încearcă să modeleze percepția publică prin dezinformare.
În schimb, Ankara consideră pactul ca un mecanism complementar de cooperare menit să consolideze securitatea regională, a declarat direcția. „Dezvoltarea de către Turcia a parteneriatelor regionale nu este o alternativă la apartenența sa la NATO”, se arată în declarație. Directoratul a respins, de asemenea, prezentările acordului ca fiind un bloc militar agresiv, spunând că este un acord orientat spre apărare, menit să consolideze descurajarea.
Pactul nu vizează nicio țară terță sau alianță și, în schimb, are ca scop aprofundarea cooperării în industria de apărare, a instruirii militare și a partajării tehnologiei, contribuind în același timp la stabilitatea regională.
Sursa foto: https://tccb.tr/