Situl de lângă Muntele Ararat, despre care se crede că ar conține rămășițele Arcei lui Noe, va fi cercetat după ce experții au efectuat scanări radar sub pământ pentru a localiza nava.
Arca lui Noe, una dintre cele mai faimoase povestiri din Biblie, este cunoscută pentru că a salvat omenirea și animalele în timpul unui potop antic. În Coran, se menționează că Allah l-a informat pe Noe despre un potop iminent care avea să cuprindă întregul Pământ pentru a-l salva pe el și pe toți cei care erau cu el în arca lui, așa că Noe a început apoi să-și construiască vasul.
Cercetătorii cred că rămășițele sunt ascunse undeva în formațiunea Durupınar, în estul Turciei, acolo unde experții de la organizația Noah’s Ark Scans din California se pregătesc să sape pentru a aduce la suprafață o structură geologică de 160 de metri lungime, în formă de barcă.
Formațiunea Durupınar
Formațiunea Durupınar a captat de multă vreme atenția cercetătorilor datorită formei și structurii sale, care seamănă izbitor cu Chivotul descris în Biblie.
Situat la doar 30 de kilometri sud de Muntele Ararat, cel mai înalt vârf din Turcia, Durupınar este cunoscut de mai puțin de un secol. În urma ploilor abundente și a cutremurelor, din mai 1948, în zonă a apărut o formațiune descoperită de un cioban. De atunci, situl a atras interesul cercetătorilor și al credincioșilor pentru existența Chivotului.
Ca parte a proiectului, 22 de probe de sol au fost testate la Durupınar, dând rezultate semnificative. Scanările radar au dezvăluit formațiuni dreptunghiulare adânci în interiorul site-ului, care pot indica secțiuni ale unei nave. Testele ulterioare au arătat că solul conținea substanțe asemănătoare argilei, sedimente marine și chiar rămășițe de viață marine, cum ar fi moluște. Datarea acestor mostre a relevat că aveau o vechime între 3.500 și 5.000 de ani.
Aceste dovezi sugerează că Durupınar și zonele sale înconjurătoare ar fi putut fi scufundate într-un interval de timp compatibil cu narațiunile biblice și coranice.
Care sunt etapele?
Primul pas a cercetării va presupune prelevarea de probe de sol pentru a căuta urme de lemn, întrucât situl conține limonit, un tip de minereu de fier care ar putea complica detectarea. În plus, undele radar vor încerca în continuare să detecteze sub pământ orice semne ale unui obiect în formă de navă.
„În următoarea fază a proiectului, partenerii noștri din universitățile din Turcia vor efectua eșantionări de sol și scanări radar pentru a determina dacă structurile pe care le-am identificat sunt create de om sau pur și simplu sunt formațiuni naturale”, a declarat Andrew Jones, membru al echipei de cercetare, pentru publicația britanică The Sun, citat de Daily Sabah.
Odată ce sunt colectate suficiente dovezi și un plan de conservare adecvat este finalizat, lucrările de excavare vor putea începe.

Surse foto: IHA și Anatolian Archaeology
Descoperă mai multe la Turcia News
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.