Turcia: 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Lausanne

Cu ocazia celei de-a 100-a aniversări a Tratatului de la Lausanne, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, a amintit rolul pe care acest demers diplomatic l-a avut în istoria Turciei. „În calitate de membri ai unei națiuni care a respins multe atacuri, a depășit multe obstacole și a depășit multe trădări în trecutul său glorios de mii de ani, sper că împreună vom face din secolul turc o realitate”, a declarat președintele turc, citat de CNN Turk.

Contextul Tratatului de la Lausanne

Tratatul de la Lausanne, semnat în data de 24 iulie 1923, după victoria Turciei în Războiul de Independență, a obligat Grecia să despăgubească prejudiciul cauzat în Anatolia prin actele armatei sau administrației sale, care erau contrare legilor războiului. De asemenea, noua conducere a Turciei, în frunte cu Mustafa Kemal Atatürk, nu mai era dispusă să recunoască Tratatul de la Sèvres și dorea înlocuirea acestuia.

Ședințele conferinței de la Lausanne au fost deschise în noiembrie 1922 cu participarea delegaților din Regatul Unit, Franța, Italia și Turcia (care era reprezentată la negocieri de İsmet İnönü, Rıza Nur și rabinul șef Nahum). Coordonatorul conferinței a fost ministrul de externe britanic George Curzon.

Conferința a durat 11 săptămâni, iar dezbaterile au fost marcate de atitudinea nonconformistă a lui İsmet İnönü. În timpul atacurilor lordului Curzon la adresa pozițiilor Turciei, İnönü, care avea auzul slăbit, și-a închis aparatul auditiv. După ce Curzon și-a încheiat discursul, İnönü a reiterat cererile inițiale, fără să ia în seamă argumentele omului politic britanic.

La încheierea conferinței, Turcia a acceptat clauzele politice și principiul „libertății strâmtorilor”, aceasta din urmă fiind principala preocupare a britanicilor. Delegația franceză nu a reușit să atingă niciunul dintre obiectivele pe care și le propusese și, pe 30 ianuarie 1923, a emis o declarație conform cărei Parisul va considera proiectul tratatului nimic mai mult decât o „bază de discuție”. Ca urmare a acestei poziții, Turcia a refuzat să semneze tratatul. Pe 4 februarie 1923, Curzon i-a cerut pentru ultima oară lui Ismet Pașa să semneze tratatul, iar atunci când a fost refuzat, a părăsit Laussane în timpul nopții, cu Orient Express-ul.

Mai multe informații legate de Tratatul de la Lausanne, AICI.

Ce prevede Tratatul de la Lausanne, referitor la granițele dintre Turcia, Grecia și Bulgaria

Potrivit Tratatului de la Lausanne, 23 de insule din Marea Egee au statut non-militar.

În art. 13 al Tratatului de la Lausanne este prevăzut:

„În vederea asigurării menținerii păcii, guvernul elen se angajează să respecte următoarele restricții în insulele Mytilene (n.n. Lesbos), Chios, Samos și Nikaria:

(1) Nicio bază navală și nicio fortificație nu va fi înființată în insulele menționate.

(2) Aeronavelor militare elene li se va interzice survolarea teritoriului coastei Anatoliei. Reciproc, guvernul turc va interzice aeronavelor lor militare să survoleze insulele menționate.

(3) Forțele militare grecești din insulele menționate vor fi limitate la contingentul normal chemat la serviciul militar, care poate fi pregătit la fața locului, precum și la o forță de jandarmerie și poliție proporțională cu forța de jandarmerie și poliţie existentă pe întreg teritoriul grecesc.”

Tensiunile  dintre Grecia și Turcia legate de insulele cu statut non-militar

Mai mult, relațiile tensionate dintre Turcia și Grecia au căpătat o altă dimensiune odată cu desfășurarea de vehicule blindate și tancuri aparținând SUA în insule foarte apropiate de Turcia. Tensiunea a escaladat când președintele Erdoğan a criticat dur Grecia în discursul său de la Adunarea Generală a Națiunilor Unite de la New York.

Astfel, Turcia susţine că Grecia a pierdut drepturile asupra unui număr de insule din apropierea coastei turce prin militarizarea lor, deoarece ar fi încălcat Tratatul de la Lausanne din 1923 şi Tratatul de pace de la Paris din 1947 și consideră ca fiind o amenințare la adresa securității sale faptul că Grecia a încălcat acordul și că au fost trimise diviziuni militare grecești pe insulele Lesbos, Thassos, Samothrace, Bozbaba, Ipsara, Ahikerya, Lemnos, Chios și Samos. De asemenea, autoritățile de la Ankara au acuzat Grecia că ar fi construit aeroporturi pe unele insule și că ar fi plasat avioane de război.

CITEȘTE ȘI: De ce sunt insulele din Marea Egee un subiect controversat între Turcia și Grecia