Pe 12 martie 1921, cu aproape, doi ani înainte de crearea Republicii Turcia, a fost lansat imnul național al Turciei: İstiklal Marşı (İstiklâl Marşı), textul fiind semnat de Mehmet Akif Ersoy, iar muzica de Osman Zeki Üngör. De atunci, „Marșul Independenței” este cântat în Turcia, la evenimente de stat și militare, la sărbătorile naționale asociate, dar mai ales în toate școlile din țară.

Povestea imnului Turciei

În 1921, Marea Adunare Națională a Turciei a organizat o competiție pentru a găsi un cântec motivațional care să încurajeze trupele care luptau în Războiul de Independență al Turciei. Textul „Marșului Independenței”, scris de poetul Mehmet Akif Ersoy, a fost votat câștigător unanim dintr-un total de 724 de poezii, atât pentru un cântec de război, cât și ca imn național, deși republica nu era încă declarată.

Ulterior a avut loc un concurs pentru alegerea muzicii pentru acest imn național. Piesa câștigătoare a fost compusă de Ali Rifat Çağatay, iar la data 29 octombrie 1923, İstiklal Marşı (İstiklâl Marşı) a fost adoptat oficial ca imn național al nou-formatei Republici Turce. În 1930, a fost realizat un aranjament orchestral de către Osman Zeki Üngör, un compozitor și primul dirijor al Orchestrei Simfonice Prezidențiale, iar în 1932, compozitorul, dirijorul și muzicologul Edgar Manas a fost însărcinat să orchestreze melodia lui Üngör, iar aceasta este versiunea İstiklal Marşı interpretată astăzi.

Imnul este dedicat lui Kahraman Ordumuza („Armatei noastre eroice”), cu referire la soldații care au luptat în timpul Războiului de Independență al Turciei și cuprinde simboluri referitoare la drapelul turc, afecțiunea pentru patria turcă, independența, războiul, libertatea, devotamentul și sacrificiul în căutarea libertății.

İstiklal Marşı are zece strofe, deși de obicei doar primele două sunt cântate. Între 1983 – 1989, versurile din primele două strofe au fost afișate pe reversul bancnotelor de 100 de lire turcești, iar pergamentele care conțineau cuvintele împodobeau birourile publice din întreaga țară.

İSTİKLAL MARŞI

Kahraman Ordumuza

Korkma! Sönmez bu şafaklarda yüzen al sancak,
Sönmeden yurdumun üstünde tüten en son ocak.
O benim milletimin yıldızıdır, parlayacak;
O benimdir, o benim milletimindir ancak.

Çatma, kurban olayım, çehreni ey nazlı hilal!
Kahraman ırkıma bir gül; ne bu şiddet, bu celal?
Sana olmaz dökülen kanlarımız sonra helal…
Hakkıdır, Hakk’a tapan milletimin istiklal.