Cum a ajuns Turcia să aibă milioane de pensionari ieșiți din activitate înainte de 50 de ani?

Majorarea pensiilor și salariilor bugetarilor anunțată în iulie de autoritățile turce reprezintă doar cea mai recentă etapă dintr-o problemă structurală care pune presiune asupra finanțelor publice ale Turciei. Dincolo de inflația ridicată, sistemul public de pensii din Turcia se confruntă cu efectele unor reguli de pensionare extrem de permisive aplicate în trecut, la care se adaugă impactul reformei EYT (Emeklilikte Yaşa Takılanlar), adoptată în 2023.

Spre deosebire de majoritatea statelor europene, unde pensionarea este condiționată în principal de atingerea unei anumite vârste, legislația turcă a permis timp de mai multe decenii ieșirea la pensie în funcție de anul angajării și de numărul zilelor de contribuție la sistemul public. Pentru persoanele care au intrat pe piața muncii înainte de reforma din 1999, era posibilă pensionarea chiar la 40-45 de ani, dacă erau îndeplinite condițiile privind stagiul de cotizare.

Reforma din 1999 nu a rezolvat complet problema

În 1999, autoritățile au majorat treptat vârsta de pensionare pentru a reduce presiunea asupra bugetului de stat și pentru a apropia sistemul turc de standardele europene. Reforma a introdus însă o categorie cunoscută sub denumirea de EYT – persoane care îndepliniseră condițiile de vechime și contribuții, dar nu și noua condiție privind vârsta.

După ani de presiuni politice și proteste, guvernul președintelui Recep Tayyip Erdoğan a eliminat, în martie 2023, limita de vârstă pentru această categorie. Măsura a permis pensionarea imediată a aproximativ două milioane de persoane, iar alte milioane vor deveni eligibile în anii următori. Cercetările academice arată că reforma EYT a accelerat semnificativ ieșirea din activitate a persoanelor aflate încă la vârste productive și a amplificat presiunea asupra bugetului sistemului public de pensii.

Aproape unul din cinci locuitori ai Turciei este pensionar

Conform Institutului Național de Statistică (TÜİK), numărul beneficiarilor sistemului public de pensii a depășit în prezent 16 milioane de persoane. Raportat la populația de aproximativ 86 de milioane de locuitori, rezultă că aproape 19% dintre cetățenii Turciei sunt pensionari.

În paralel datele arată că populația continuă să îmbătrânească. Persoanele cu vârsta de peste 65 de ani reprezintă aproximativ 11,1% din populație, față de numai 7,1% în urmă cu mai puțin de două decenii, ceea ce accentuează presiunea asupra sistemului de protecție socială.

Costuri tot mai mari pentru buget

Cheltuielile cu pensiile au devenit una dintre cele mai importante componente ale bugetului public. Specialiștii atrag atenția că sistemul turc de asigurări sociale înregistrează de ani de zile deficite acoperite prin transferuri de la bugetul de stat, iar extinderea numărului de pensionari prin reforma EYT a amplificat această presiune financiară.

În același timp, Turcia încearcă să combată una dintre cele mai ridicate inflații din economiile G20, ceea ce obligă guvernul să majoreze periodic pensiile pentru a compensa, cel puțin parțial, pierderea puterii de cumpărare.

O excepție în comparație cu Europa

În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, vârsta standard de pensionare este cuprinsă între 65 și 67 de ani și este în creștere pe fondul îmbătrânirii populației.

În Turcia, deși legislația actuală prevede o creștere graduală a vârstei de pensionare pentru noile generații de angajați, milioane de persoane beneficiază în continuare de drepturi dobândite în baza regulilor vechi.

Economiștii consideră că aceasta este una dintre cele mai dificile provocări fiscale ale Turciei în următorul deceniu: echilibrarea unui sistem în care un număr tot mai mare de pensionari trebuie susținut de o populație activă care contribuie la bugetul asigurărilor sociale, în timp ce costurile generate de inflație și de indexarea pensiilor continuă să crească.