La Istanbul, Izmir, Ankara, Bursa, Konya și Edirne apare tot mai des în dezbateri așa numita „criză a apei”, cauza fiind pe de o parte schimbările climatice globale, și pe de altă parte, creșterea populației, industrializarea șiurbanizarea. Migrația de la sat la oraș se accelerează și urbanizarea neplanificată crește, ceea ce va intensifica presiunea asupra resurselor de apă.

Din cauza lipsei de precipitații pe suprafața întregii țări, nivelul apei se afla până azi la cel mai scăzut prag din ultimii 10 ani. De abia acum, rata de ocupare a barajelor a crescut la 30% și se estimează că nivelul apei va mai crește odată cu topirea zăpezii. Cea mai mare creștere a fost observată în barajul Istarncalar, care este o importantă resursă de apă pentru Istanbul. Rata de ocupare, care a fost de 32,46% pe 10 ianuarie a crescut la 84%, iar la barajul Alibeyköy a crescut la 42%.

În ultimul an de zile, temperaturile au fost mult peste normele sezoniere în Turcia, astfel că în lipsa nivelului preconizat de precipitații, barajele au rămas goale. Conform datelor oficiale, acum 10 zile, rata generală de ocupare a barajelor din Istanbul scăzuse la 19,13%.

Situația crizei apei în provinciile din Turcia

La İzmir și Bursa nivelul barajelor de apă era de 36%, respectiv 24%. Fermierii din Konya și din Edirne (oraș aflat aproape de granița cu Grecia și Bulgaria), spun că oricum recoltele vor fi foarte scăzute.

Deși au existat semne de avertizare asupra acestei situații, Turcia s-a concentrat mai mult pe creșterea aprovizionării cu apă și mai puțin pe controlul cererii de apă, în condițiile în care este știut faptul că resursele de apă trebuie protejate. De exemplu, la Istanbul, cele mai vitale resurse de apă (terenurile forestiere și agricole) au fost utilizate în ultimii ani pentru proiectele de urbanizare și pentru locuințe.

Din păcate, această situație crează un ciclu în care reducerea cantității de produse agricole determină o creștere a prețurilor la alimente, ceea ce la rândul său determină sărăcia.