În urma criticilor și mișcărilor președintelui american Donald Trump referitoare la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și la Uniunea Europeană, toate privirile sunt îndreptate spre Turcia, arată publicația Bloomberg: „Erdoğan încearcă să folosească muşchii Turciei în NATO ca pârghie, pe măsură ce SUA se retrage.” 

De altfel, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a îndemnat UE şi Turcia să-şi consolideze relaţiile în contextul în care dezangajarea SUA sub preşedintele Donald Trump din Europa forţează capitalele europene să-şi reconsidere alianţele. Turcia însă nu s-a alăturat aliaţilor occidentali în impunerea de sancţiuni Moscovei ca represalii la invazia acesteia în Ucraina. Ankara a continuat să menţină legături economice şi energetice puternice cu Rusia, păstrând în acelaşi timp relaţii-cheie cu Ucraina şi pledând pentru prezervarea integrităţii teritoriale a acesteia.

Țările membre NATO și Uniunea Europeană au luat măsuri pentru a colabora îndeaproape cu Turcia pentru a contracara riscul ca SUA, care s-au apropiat recent de Rusia, să părăsească alianța sau să se retragă în plan secund. Reamintim totodată că, în ultimii ani, Turcia și-a sporit influența în Africa și Orientul Mijlociu.

Recent, președintele Erdoğan a declarat în mod deschis că Turcia dorește un loc permanent în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, precum și aderarea la Uniunea Europeană. Deși cerințele Turciei însă e posibil să nu fie îndeplinite în viitorul apropiat, ele reflectă tonul președintelui turc, „în timp ce Turcia devine o putere mai importantă în momentul în care NATO restructurează Europa”, arată Bloomberg.

„Potrivit oamenilor care cunosc această problemă, participarea trupelor turce la o viitoare misiune de menținere a păcii din Ucraina ar putea face, de asemenea, parte din cooperare” și astfel Turcia își folosește și rolul tradițional de mediator între Est și Vest.

Turcia, a doua armată a NATO, după SUA

În 2025, SUA aveau cel mai mare număr de personal militar activ din toate țările NATO, cu aproape 1,3 milioane de soldați. Țara cu al doilea cel mai mare număr de militari a fost Turcia, cu aproximativ 355.200 de personal activ.

„Forța de apărare a Turciei este în prezent cea mai puternică carte a sa. În urma declarațiilor președintelui american Trump despre reducerea ajutorului acordat Ucrainei și lipsa de încredere a continentului (n.n. Europa) în SUA, Turcia a luat măsuri pentru a se înarma”, arată Bloomberg, menționând că, după SUA, Turcia are cele mai multe avioane de luptă F-16 dintre țările NATO.

Mai multe surse au declarat pentru Bloomberg că pe lângă o industrie importantă a armelor, Turcia are în vedere o misiune non-combatantă pentru a ajuta la monitorizarea liniei de contact cu Rusia în estul Ucrainei, cu acordul Moscovei.

Bloomberg arată că geografia Turciei aduce atât riscuri, cât și oportunități. Pe de o parte, Turcia se luptă cu amenințarea crescândă a ISIS în regiune și a stabilit în această lună un mecanism de operare comun cu Siria, Liban, Iordania și Irak. De asemenea, Turcia se luptă pentru influență în Siria și are mai mulți soldați staționați în Kosovo, Somalia, Ciprul de Nord, Qatar și Azerbaidjan.

Va primi Turcia scutirea de vize pentru UE?

Cert este că în relația cu Uniunea Europeană, Turcia va insista pentru călătoriile fără viză ale cetățenilor turci. Schimbarea calculelor de securitate ar putea să dea impuls negocierilor Turciei pentru a-și actualiza acordul de uniune vamală cu UE și scutirea de viză a cetățenilor turci.

„Turcia nu caută să se alăture UE, dar speră că întărirea legăturilor sale de apărare cu Europa ar putea pune capăt excluderii sale din parteneriatele de securitate NATO-UE, inclusiv Cooperarea Structurată Permanentă, cunoscută sub numele de PESCO”, se arată în articolul din Bloomberg.

Context

Turcia s-a alăturat NATO în februarie 1952, în ceea ce a fost primul val de extindere, alături de Grecia. Țările membre fondatoare ale NATO au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Regatul Unit și Statele Unite.

Pe măsură ce Războiul Rece a polarizat relațiile internaționale, punând Statele Unite și Uniunea Sovietică în conflict, Turcia a văzut apartenența sa la NATO atât ca pe o garanție de securitate, cât și ca pe o modalitate de a-și consolida identitatea occidentală.

Convenția de la Montreux, semnată la 20 iulie 1936, a stabilit regulile care guvernează trecerea navelor de război prin strâmtori.

Pentru NATO, capacitatea Turciei de a oferi baze terestre și maritime, forțele sale militare puternice și importanța sa strategică pe flancul sud-estic al Alianței au însemnat că țara va fi un aliat solid în regiune. Din punctul de vedere al NATO, Turcia a fost o piatră de temelie a securității occidentale pe flancul său sudic, astfel că a fost extrem de importantă comunicarea cu cetățenii săi pentru a explica rolul NATO, prin expoziția „Caravana Păcii”. Acest lucru a rezonat într-o țară în care mantra lui Atatürk fusese „Pace acasă, pace în străinătate”.

Pe parcursul a 29 de zile, peste 420.000 de oameni din Ankara, Izmir și Istanbul au vizitat expoziția, echivalentul a 30% din populația acestor orașe.