La 29 octombrie 1923, Turcia a intrat într-o nouă eră istorică: s-a născut Republica Turcia, pe ruinele fostului Imperiu Otoman. Se împlinesc așadar 102 ani de la acest moment definitoriu, care a schimbat profund cursul istoriei nu doar pentru poporul turc, ci și pentru întreaga regiune.
Scurt istoric
După Primul Război Mondial, Imperiul Otoman – cândva una dintre cele mai mari puteri ale lumii – era în colaps. Țara fusese ocupată de trupele străine, iar Tratatul de la Sèvres (1920) prevedea împărțirea teritoriilor otomane între marile puteri occidentale. În acest context dramatic, s-a ridicat un lider hotărât să salveze demnitatea națională a turcilor: Mustafa Kemal Pașa, cunoscut mai târziu ca Atatürk („Părintele turcilor”).
Începând cu 1919, Mustafa Kemal a condus Războiul de Independență al Turciei, mobilizând populația împotriva forțelor de ocupație. Când Mustafa Kemal Pașa a pus piciorul în Samsun, în data de 19 mai 1919, el „a aprins focul mântuirii”, spun mulți istorici turci. Având „republica” în minte, el a reunit oamenii și armata și a câştigat victorie după victorie. Astfel, Mustafa Kemal Pașa a creat o armată regulată. Printr-o serie de victorii decisive, mișcarea naționalistă a reușit să respingă invadatorii și să pună capăt vechilor tratate impuse de Aliați.
Tot Mustafa Kemal a fondat Marea Adunare Națională a Turciei la 23 aprilie 1920. Guvernul Marii Adunări Naționale a Turciei s-a bazat pe principiul suveranității naționale. De altfel, în Constituția din 1921 era stipulat: „Suveranitatea aparține necondiționat națiunii”. Aceasta a fost o administrație republicană fără nume. Și în calitate de comandant șef, a condus personal războiul de independență. Victoria a fost câștigată în 1922.
Cel mai mare obstacol în calea proclamării Republicii a fost sultanatul, dar și acest obstacol a fost depășit odată cu desființarea, la 1 noiembrie 1922, fiind înființat un parlament nou. În acest context, era tot mai important să fie găsită forma de stat potrivită regimului politic, deoarece sistemul de guvernare parlamentar nu mai era funcțional.
Existența noului stat turc a fost înregistrată prin Tratatul de la Lausanne (1923), care a recunoscut suveranitatea deplină a statului turc. La două luni după convocarea celui de-al doilea mandat al Marii Adunări Naționale a Turciei, Ankara a devenit centrul guvernării Turciei, la 13 octombrie 1923, iar Mustafa Kemal Pașa ocupa funcția de președinte al Marii Adunări Naționale a Turciei.
„Domnilor, mâine vom declara Republica!”
Demisia Comitetului Executiv al Deputaților în data de 27 octombrie 1923 și eșecul creării unei liste de cabinet care să câștige încrederea Adunării au necesitat o soluție urgentă. După ce guvernul nu a putut fi înființat până în seara zilei de 28 octombrie 1923, Mustafa Kemal Pașa a pregătit o masă pentru prietenii săi, la Conacul Çankaya: İsmet Pașa, Ali Fuat Pașa, Halit Pașa și Kemalettin Sami Bey. Marele lider avea în minte o singură idee: să încununeze Războiul de Independență cu o victorie decisivă.
La un moment dat, în timpul mesei festive, Mustafa Kemal Pașa le-a strigat prietenilor săi: „Domnilor, mâine vom declara Republica!”
„Prietenii au fost imediat de acord cu gândul meu. Am lăsat mâncarea. Mi-am pus prietenii să facă un scurt program despre cum să acționăm din acel moment. Nu am simțit nevoia să-i invit pe toți prietenii mei din Ankara să decidă asupra declarației Republicii. Pentru că nu mă îndoiam că ei gândeau la fel ca mine”, nota Ataturk, citat în presa turcă.
Un vis devenit realitate: Republica Turcia
În noaptea de 28 octombrie 1923, Mustafa Kemal Pașa, împreună cu İsmet Pașa, au pregătit proiectul de lege pentru modificarea unor articole din Constituția din 1921, ale cărui linii directive erau:
- Suveranitatea aparține necondiționat națiunii.
- Administrarea efectivă a afacerilor naționale revine poporului.
- Statul turc este o republică.
- Religia statului turc este islamul, iar limba oficială este turca.
- Statul turc este guvernat de Marea Adunare Națională.
- Președintele Republicii Turcia este ales de Adunarea Națională dintre propriii membri, în cadrul unei ședințe a Adunării Generale, pentru un mandat legislativ. Președintele își menține funcția până la alegerea unui succesor. Președintele care își încheie mandatul poate fi reales.
- Președintele Republicii Turcia este șeful statului turc. În această calitate, el/ea prezidează Marea Adunare Națională și Consiliul de Miniștri atunci când consideră necesar.
- Președintele Consiliului este ales de către Președinte dintre membrii Parlamentului. Și alți miniștri sunt aleși de către Președinte dintre membrii Parlamentului. Lista Consiliului este supusă aprobării Marii Adunări Naționale de către Președinte.
La alegerile prezidențiale, cu vot secret, Gazi Mustafa Kemal Pașa a primit voturile tuturor celor 158 de deputați, fiind ales primul președinte al noului stat turc. După declararea Republicii, 101 piese de artilerie au fost trase în toată țara, care a sărbătorit această mare victorie cu entuziasm.
Ismet İnönü a fost desemnat să formeze primul guvern, iar Fethi Okyar a fost ales Președintele Marii Adunări Naționale a Turciei. Poporul turc a sărbătorit proclamarea Republicii în noaptea de 29 octombrie și pe 30 octombrie.
Datorită revoluțiilor începute atunci de Ataturk, calea către civilizația modernă a fost deschisă societății turce.
„Domnilor, națiunea noastră, națiunea turcă, care a suferit nedreptate și opresiune în Orient timp de secole, era considerată lipsită de înaltele capacități pe care le poseda de fapt de la originile sale.
Talentul, aptitudinea și înțelegerea pe care națiunea noastră le-a demonstrat în ultimii ani au demonstrat clar cât de nepăsători sunt cei care au o părere proastă despre ei înșiși, cât de departe de a vedea adevărul și înșelați de aparențe.
Cu noul nume al guvernului nostru, națiunea noastră va putea demonstra mai ușor calitățile și valorile sale inerente lumii civilizate. Republica Turcia va demonstra prin realizările sale că își merită locul printre națiunile lumii.
Prieteni, victoria obținută de națiunea turcă, care a creat acest regim sublim, în ultimii patru ani se va manifesta în multiple feluri în viitor. Pentru a fi demn de încrederea și siguranța pe care le-am câștigat, trebuie să exprim o nevoie pe care o consider crucială. Această nevoie este continuarea iubirii, încrederii și sprijinului pe care mi le-a arătat stimatul dumneavoastră comitet. Numai prin aceasta și cu ajutorul lui Dumnezeu, pot îndeplini pe deplin îndatoririle pe care mi le-ați încredințat.
Voi lucra întotdeauna cu sinceritate și fermitate, ținându-mă de mâinile stimaților mei colegi, fără să mă consider nici măcar o clipă departe de inimile lor. Vom merge mereu înainte împreună, bazându-ne mereu pe dragostea și încrederea națiunii. Republica Turcia va fi fericită, va avea succes și va fi victorioasă.”
Reformele lui Atatürk
Mustafa Kemal Atatürk a început construcția unei țări moderne, lăsând întunericul Evului Mediu deoparte și privind doar către civilizație, cu reforme politice, juridice, culturale, sociale și economice, demers care a dus la transformarea Turciei într-un stat național, democrat și secular.
Această ideologie a statului secular a primit numele de ”Kemalism” și stă la baza statului turc modern.
-
abolirea califatului (1924) și separarea religiei de stat;
-
introducerea alfabetului latin în locul celui arab;
-
reforma educației și emanciparea femeilor;
-
coduri moderne de drept inspirate din Europa;
-
modernizarea economiei și a administrației publice.
Mai multe despre reformele lui Atatürk citiți AICI.