Povestea asasinării celui mai bun jurnalist al Turciei, în 1993

Jurnalistul Uğur Mumcu a fost asasinat în data de 24 ianuarie 1993, după ce o bombă plasată în mașina sa a explodat. Această crimă a rămas nerezolvată până acum. Cel care se presupune că ar fi plasat bomba în vehiculul lui Mumcu, Oğuz Demir, nu a fost încă prins. Mai mult, în spațiul public din Turcia se discută despre posibilitatea ca procesul împotriva lui Demir să fie abandonat din cauza termenului de prescripție. Detalii AICI.

Un reper pentru jurnalismul din Turcia, Uğur Mumcu este prezent în cursurile universitare atât pentru articolele sale, pentru investigațiile sale, pentru stilul său, criteriile etice și deontologice pe care le aplica, dar și pentru valorile kemaliste pe care le-a slujit de-a lungul vieții sale.

Uğur Mumcu a fost comemorat azi în fața casei sale din Ankara, de către soția sa Güldal Mumcu, copiii săi Özgür și Özge Mumcu, președintele CHP, Özgür Özel, primarul municipalității metropolitane Ankara, Mansur Yavaș, primarul districtului Çankaya, Alper Tașdelen, membri ai parlamentului Turciei, precum și colegi din presă. Aceștia au adus garoafe și au aprins lumânări la monumentul construit la locul în care a fost bombardată mașina lui Mumcu.

Mașina în care a fost asasinat Uğur Mumcu este expusă într-un parc care îi poartă numele, în orașul Eskișehir.

Soția lui Uğur Mumcu, Şükran Güldal Mumcu, a fost parlamentar, după ce a intrat în al 23-lea mandat al parlamentului turc, iar între 10 august 2007 și 7 iunie 2015 a fost vicepreședintele Marii Adunări Naționale a Turciei.​

Analizele sale referitoare la PKK să îi fi adus moartea?

Referitor la motivul morții sale, în Turcia a fost vehiculată ideea că la bază s-ar afla investigarea activității lui Abdullah Öcalan, cunoscut și sub numele de Apo, un prizonier politic și membru fondator al Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK).

Öcalan se stabilise în Siria între 1979, unde a rămas până în 1998, după ce a ajutat la înființarea PKK în 1978. Acesta a condus în 1984 conflictul kurdo-turc. Reamintim că Abdullah Öcalan a fost condamnat la moarte în data de 25 noiembrie 1999, printr-o sentință aprobată de Curtea Supremă de Apel.

În august 2002, pedeapsa a fost comutată în închisoare agravată pe viață, deoarece a fost abolită pedeapsa cu moartea în cadrul legilor de armonizare cu Uniunea Europeană și își ispășește pedeapsa în închisoarea İmralı.

Cu puțin timp înainte de asasinarea sa, într-un articol intitulat „Ultimatum” din ziarul Cumhuriyet, el a scris că va explica legăturile dintre organizațiile de informații și naționaliștii kurzi într-o carte pe care o va publica în curând, „Fișierul kurd”.

Uğur Mumcu a definit PKK drept „o organizație teroristă naționalistă kurdă care caută rezultate prin violență”.

Jurnalistul emblematic al publicației Cumhuriyet

Moartea lui Uğur Mumcu, unul dintre scriitorii emblematici ai ziarului Cumhuriyet, este văzută în Turcia ca o crimă politică și un punct de cotitură în istoria luptei Turciei pentru democrație.

Publicația Cumhuriyet titrează astăzi, 24 ianuarie 2024:

„Această crimă a fost comisă cu scopul de a deschide calea înființării unei structuri dominate de reguli religioase, care urmărește polarizarea societății, rupând-o de revoluțiile iluministe și obiectivele de modernizare ale lui Ataturk. Acest eveniment este o parte importantă a proiectului de dezintegrare al Turciei planificat cu lovitura militară din 1980”.

Tot în ediția de azi, Cumhuriyet susține că „intelectualii, kemaliștii, oamenii de stânga și muncitorii din toate categoriile sociale se unesc pentru o societate laică și modernă, deschisă de Atatürk”. 

Nu în ultimul rând, publicația Cumhuriyet anunță cu acest prilej că „este împotriva tuturor trucurilor imperialismului din Orientul Mijlociu”.

Cine a fost Uğur Mumcu

„Sunt un kemalist, sunt un anti-imperialist, sunt împotriva terorismului, corupției și profitorilor”…

Născut în data de 22 august 1942, Uğur Mumcu a fost un jurnalist, cercetător și scriitor turc. A fost asasinat în ziua de pe 24 ianuarie 1993, după explozia unei bombe plasate în mașina sa, în fața casei sale de pe strada Karlı din Ankara.

Uğur Mumcu a absolvit în 1965 Facultatea de Drept a Universității din Ankara, după care a devenit avocat, apoi în paralel editorialist al publicației Yeni Ortam, iar din 1975 a început să scrie constant în publicația Cumhuriyet și la agenția Anka.

În timpul studenției a primit premiul Yunus Nadi cu articolul intitulat „Socialismul turc”, publicat în ziarul Cumhuriyet, în data de 26 august 1962. Între 1969 și 1972, a lucrat ca asistent al profesorului de drept administrativ Tahsin Bekir Balta la Facultatea de Drept a Universității din Ankara.

Pe parcursul serviciului militar, a scris articolul „Armata trebuie să fie în alertă”, din cauza căruia a fost reținut aproape un an de zile, pe motiv că ar fi săvârșit infracțiunea de „insultare a armatei” și „stabilire a dominației unei clase sociale asupra altor clase sociale”. Deși fusese condamnat la 7 ani de închisoare, decizia a fost anulată de Curtea Supremă și a fost eliberat.

Din martie 1975, a publicat zeci de cărți, fie de jurnalism, fie piese de teatru, fie anchete, cum este cea referitoare la exportul fictiv de mobilă al nepotului fostului președinte turc Süleyman Demirel, Yahya Demirel.

Care erau opiniile sale politice

Într-un interviu pentru BBC Turkish la Londra, Uğur Mumcu spunea despre opiniile sale politice:

„Din punctul meu de vedere, sunt socialist. Cu alte cuvinte, vreau ca clasele muncitoare să preia controlul în societate. (…) Stânga națională independentă! Sunt de înclinație socialistă, vreau ca clasa muncitoare să preia controlul prin mijloace democratice”.

Trebuie precizat că Uğur Mumcu a criticat evenimentele care au dus la lovitura de stat din 12 septembrie 1980 din Turcia, criticând vehement anarhia și terorismul cu mult înaintea evenimentelor de atunci:

„Asta se cheamă stângism? Stânga este banditismul care aruncă gloanțe asupra sărmanilor soldați și care jefuiește bănci? Dacă da, lasă un asemenea stângism la pământ… Asta se numește naționalism? Este monstruozitatea care ucide procurori, judecători, profesori universitari, șefi de poliție…?”

În 1981, Uğur Mumcu a publicat lucrarea „Contrabanda de arme și terorismul”, pe care a scris-o pentru a dezvălui relația dintre terorism și contrabanda de arme și pentru a avertiza cu privire la această problemă. În același an, după încercarea lui Mehmet Ali Ağca de a-l ucide pe Papa Ioan Paul al II-lea în 1 februarie 1979, el și-a intensificat studiile și cercetările despre Ağca, după care a publicat „Fișierul Ağca”, urmat de colecția de articole „Libertate fără terorism”.

În 1987, a publicat cărțile „Rabıta” și „Justiția din 12 septembrie”, care au fost considerate un mare succes în materie de jurnalism de investigație, iar în 1991 a publicat cartea „Răscoala kurdo-islamică 1919-1925”, una dintre cele mai importante lucrări ale sale.

În 1991, a părăsit ziarul Cumhuriyet, împreună cu regretatul jurnalist İlhan Selçuk și alți aproximativ 80 de angajați, dar s-au întors în data de 7 mai 1992, ca urmare a schimbării conducerii ziarului.

Ce a scris în ultimele sale articole?

Într-un articol din 7 ianuarie 1993, intitulat „Mossad și Barzani” (n.n. este vorba reprezentanți ai familiei kurde Barzani, din nordul Irakului, căreia îi aparțin Ahmed Barzani, Mullah Mustafa Barzani, Idris Barzani și foarte cunoscutul Masoud Barzani, un politician kurd care a fost lider al Partidului Democrat Kurdistan din 1979 și fost președinte al regiunii Kurdistan din Irak din 2005 până în 2017).

În acest articol, Uğur Mumcu a atins legăturile dintre Barzani, CIA și Mossad și a încheiat articolul astfel: „Dacă kurzii duc un război de independență împotriva colonialismului, ce fac CIA și Mossad printre kurzi? Sau CIA și Mossad duc un război anti-imperialist și lumea nu este conștientă de acest război?”

De asemenea, cu aproximativ două săptămâni înainte de asasinarea sa, în articolul intitulat „Ultimatum” din ziarul Cumhuriyet, din 8 ianuarie 1993, el a scris că va explica legăturile dintre serviciile de informații și naționaliștii kurzi în „Fișierul kurd”, în care a examinat apariția PKK, revoltele kurde, sprijinul extern primit de Öcalan și relația Barzani-Israel-Öcalan, dar a murit înainte de a o termina. De altfel, fratele său și vicepreședintele Partidului Muncitorilor din Turcia, Ceyhan Mumcu, a transmis presei că, înainte de a fi asasinat, Uğur Mumcu s-a întâlnit cu ambasadorul israelian.