Dragoste, inocență, pasiune: „Muzeul Inocenței” renaște pe Netflix

Motto: „Am iubit o femeie… atât de mult încât i-am păstrat părul, agrafele, toate lucrurile ei… am căutat alinare în ele zeci de ani…” („Muzeul Inocenței” – Orhan Pamuk)

Publicația The New York Times a realizat un interviu cu scriitorul Orhan Pamuk, laureatul Premiului Nobel pentru literatură în 2006, chiar înainte de lansarea seriei „Muzeul Inocenței”, adaptată după romanul său bestseller cu același nume.

Interviul aduce în discuție încercările anterioare ale lui Pamuk de a adapta cinematografic „Muzeul Inocenței” și implicarea sa în proiectul derulat de compania turcească Ay Yapım, menționând că decizia de a utiliza o platformă digitală reprezintă o premieră.

Romanul care a cucerit lumea, dar a rezistat Hollywoodului

Într-un interviu acordat jurnalistului Ben Hubbard, scriitorul Orhan Pamuk, acum în vârstă de 73 de ani, spune că în urmă cu 6 ani ajunsese la un acord cu o companie hollywoodiană pentru a adapta pentru televiziune unul dintre cele mai citite romane ale sale, „Muzeul Inocenței*, dar scenariul l-a „îngrozit”. În timp ce adapta romanul de 500 de pagini – o poveste de dragoste obsesivă plasată în Istanbulul anilor 1970 – 1980, compania de producție a făcut modificări cu mult peste ceea ce Pamuk considera rezonabil, adăugând noi intrigi care, în opinia sa, distorsionau serios narațiunea.

„Aveam coșmaruri la vremea respectivă; plăteam unui avocat din California mulți bani după standardele mele și eram îngrijorat: «Ce se întâmplă dacă filmează exact așa cum au scris-o?»”, mărturisește Orhan Pamuk. În 2022, acesta reușea să își recupereze drepturile legale. Patru ani mai târziu, a ajuns la un acord cu compania turcească Ay Yapım pentru o adaptare televizată a operei sale. „Muzeul Inocenței” este disponibil pe Netflix ca serial cu 9 episoade.

Orhan Pamuk: De la Nobel la Netflix

Pentru Orhan Pamuk, unul dintre cei mai renumiți romancieri din Turcia și laureat Nobel, acest serial difuzat pe Netflix marchează o premieră în cariera sa, fiind conștient că aducerea romanului pe o platformă de streaming îi va extinde și mai mult acoperirea globală.

„Desigur, fiecare romancier își dorește ca opera sa să fie adaptată într-un film. Adesea, motivația este fie banii, fie popularitatea. Și eu am aceste slăbiciuni”, mărturisește Orhan Pamuk jurnaliștilor de la The New York Times.

Atunci când a prezentat romanul companiei Ay Yapım, Orhan Pamuk nu a cerut plata în avans, „pentru a se asigura că producătorul nu va interveni după bunul plac în poveste” și nu a semnat un contract până când scenariul nu a fost finalizat. Printre condițiile sale se număra și aceea ca genericul să includă nu doar cartea, ci și Muzeul Inocenței, iar serialul să nu aibă un al doilea sezon, indiferent de succesul său.

Kerem Çatay, CEO-ul companiei Ay Yapım, care a fost de asemenea intervievat de The New York Times, a confirmat implicarea intensă a lui Pamuk în procesul de creație. Pentru a finaliza serialul, producătorii au avut nevoie de 4 ani, fiind cel mai lung proiect din cariera de 19 ani a lui Kerem Çatay. „Domnul Orhan are standarde înalte”, a spus Çatay, menționând că acest proces, care progresa pagină cu pagină, între scenarist, un producător și autorul romanului, nu a fost ușor.

Kerem Çatay a mai declarat că, după doi ani de muncă, și-a dat seama că încă nu exista un contract semnat. Aceasta însemna că Orhan Pamuk se putea retrage din proiect în orice moment, iar toate eforturile de până atunci puteau fi zadarnice.

Chimia actorilor ține povestea vie

Compania Ay Yapım a construit un decor special pentru cartierul Nișantaşı din Istanbul, așa cum era în anii 1970. Pentru rolul lui Kemal, a fost ales starul turc Selahattin Paşalı, în timp ce mai puțin cunoscuta actriță Eylül Lize Kandemir a jucat-o pe Füsun.

Selahattin Paşalı s-a născut în 1990 la Izmir și a crescut în Bodrum, Mugla. A făcut de mic copil sport de performanță, după care a studiat Managementul Artei la Budapesta. Și-a început cariera de actor în 2017, cu serialul „Kalp Atisi”, după care a urmat o serie lungă de producții turcești. În filmul „Kurak” / Zile arse”, Selahattin Paşalı împarte rolul principal cu Ekin Koç și în 2022 a participat la cea de-a 75-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes.

Eylül Lize Kandemir este o actriță turcă născută în 2001 la Istanbul, care din 2020 are o ascensiune constantă în carieră. După ce a debutat cu reclame, a devenit rapid cunoscută în industria serialelor de televiziune, primul său rol fiind Filiz. în serialul „Zemheri”.

„Accept toate criticile feministe” – Confesiunea lui Orhan Pamuk

Casa de producție Ay Yapım a lucrat cu o regizoare aleasă chiar de Orhan Pamuk, Zeynep Günay. Acesta a explicat că, după publicarea romanului, a fost criticat de reprezentantele curentului feminist pentru că a relatat povestea din perspectiva unui personaj masculin: „Am încercat să evit concepțiile greșite și prejudecățile comune atribuite bărbaților din Orientul Mijlociu, dar, din păcate, sunt un bărbat din Orientul Mijlociu și accept pe deplin toate criticile feministe.” Acesta susține că lucrul cu o regizoare a adăugat totuși o abordare și din perspectiva protagonistei feminine a poveștii.

Când un laureat Nobel își joacă propriul rol

Pentru Orhan Pamuk, serialul marchează și un alt punct de cotitură în carieră: actoria. În unele scene, se interpretează pe sine, scriitorul Orhan Pamuk, prin care Kemal își povestește experiențele. „Asta nu poate fi numită actorie, pentru că mă joc pe mine însumi”, spune autocritic Orhan Pamuk.

Atunci când a fost întrebat despre interpretarea lui Pamuk, Kerem Çatay a spus: „E în regulă, dar este un scriitor mai bun”.

Principalele teme din „Muzeul Inocenței”

• Tema fericirii și a regretului: „Am trăit cea mai fericită clipă din viața mea, dar nu știam că sunt fericit.” Acesta este enunțul-cheie al romanului. Ideea că fericirea este conștientizată abia după pierdere.
• Tema iubirii obsesive: „Pentru mine, iubirea însemna să mă gândesc la ea fără oprire, să trăiesc fiecare clipă raportând-o la ea.” Iubirea nu este echilibru, ci obsesie și se conturează ideea iubirii ca formă de captivitate. Kemal își pierde identitatea și viața socială în această pasiune unilaterală.
• Tema obiectelor și a memoriei: „Fiecare obiect păstrat era o dovadă că acele clipe au existat cu adevărat.” De aici ia naștere ideea muzeului. Obiectele devin suporturi ale memoriei și substitut al persoanei iubite. Ele nu sunt simple lucruri, ci relicve emoționale.
• Tema timpului subiectiv: „Anii au trecut, dar pentru mine timpul se oprise în ziua în care am pierdut-o.” Timpul interior al protagonistului nu coincide cu timpul real.
• Tema suferinței ca dovadă a iubirii: „Dacă nu suferi, nu iubești cu adevărat.” Romanul sugerează o concepție romantică și tragică asupra iubirii, că durerea devine măsura autenticității sentimentului.
• Tema societății și a aparențelor (Istanbulul anilor ’70): „În orașul nostru, ceea ce credeau ceilalți era uneori mai important decât ceea ce simțeai.” Presiunea socială influențează destinele personajelor.

Despre Orhan Pamuk

Orhan Pamuk s-a născut într-o familie înstărită în Nișantași, un cartier elegant din Istanbul, asociat cu elita orașului cu orientare europeană. A visat să devină pictor și a abandonat școala de arhitectură înainte de a se îndrepta spre ficțiune, explorând trecutul otoman al Turciei, aspirațiile sale occidentale și tensiunile dintre ele. Soția sa este directoarea unui spital din Istanbul. Are o fiică din prima căsătorie și o nepoată.

Romane precum „Numele meu este Roșu” și „Zăpada” i-au ridicat vizibilitatea internațională. Comitetul Nobel, i-a acordat cel mai important premiu literar din lume, deoarece „a descoperit noi simboluri pentru conflictul și împletirea culturilor”.

Orhan Pamuk a scris pe larg despre Istanbul, iar poveștile sale prezintă locuri desprinse din amintirile sale. Mai multe dintre personajele sale au trăit, au lucrat sau au fost ucise la câțiva pași de casa copilăriei sale.

CITEȘTE ȘI: „Muzeul Inocenței” din Istanbul, o vizită ca un „deja-vu” pentru cititorii lui Orhan Pamuk – Galerie foto