Biserica Sfântului Nicolae din Antalya, destinație preferată de turiști

Reputația internațională a orașului Antalya provine nu doar din turism, ci și din faptul că acesta este locul în care a trăit și a slujit ca episcop Sfântul Nicolae din Myra. Astăzi sute de turiști veniți în vacanță în Antalya au avut ca principală destinație Biserica Sfântului Nicolae, situată în inima orașului Demre din provincia Antalya.

Situl bisericii antice (acum un muzeu) a fost adăugat în 1982 pe lista provizorie a siturilor din Patrimoniul Mondial UNESCO și primește anual peste jumătate de milion de pelerini.

Biserica Sfântului Nicolae din Demre

Clădirea actuală nu este biserica originală, ci a fost construită pe temelia unei biserici mai vechi, după ce Sf. Nicolae a murit (6 decembrie 343), pentru a-i proteja mormântul și a-i onora memoria.

Între secolele al V-lea și al XII-lea, biserica bizantină a fost folosită inițial drept casă de cult pentru creștinii ortodocși, amplasată pe locul bisericii în care Sfântul Nicolae din Myra a fost episcop.

Clădirea din piatră cenușie se află la câțiva metri adâncime și este înconjurată de grădini bine îngrijite și mai multe statui moderne care înfățișează numeroasele fețe ale Sf. Nicolae – inclusiv în rolurile sale de preot și episcop. Pereții interiori sunt acoperiți cu fresce vechi, decolorate, care înfățișează diverse scene religioase și din viața Sfântului Nicolae. Coloanele de marmură și tavanele boltite conferă spațiului o senzație deschisă și aerisită, iar podeaua este acoperită cu plăci de mozaic care datează din secolul al XI-lea. În biserică există mai multe sarcofage, inclusiv unul despre care se crede că ar fi fost mormântul Sfântului.

Din păcate, în 1087, răpitorii de morminte din Bari au profanat mormântul despre care se crede că atunci conținea rămășițele Sf. Nicolae și au dus oasele în Italia, lăsând sarcofagul gol în biserică. Acum acesta poate fi văzut într-unul din părțile laterale ale bisericii, iar fragmentele osoase, despre care se credea că aparțin Sf. Nicolae, care nu au fost duse la Bari, sunt expuse în locația muzeului – biserică din Antalya.

Restaurarea bisericii

Bazilica a fost distrusă și restaurată de mai multe ori în secolele al VIII-lea și al IX-lea, inclusiv reconstrucții majore efectuate de către Constantin al IX-lea în 1043 și  de țarul Nicolae I în 1862. Inundațiile repetate cu apă mâloasă din râul Demre au îngropat în cele din urmă biserica și zona înconjurătoare la câțiva metri sub pământ. Biserica a fost redescoperită în 1956, în timpul săpăturilor din apropierea pieței principale din Demre și de atunci a atras atenția arheologilor, istoricilor, experților religioși și a publicului curios.

Nici în zilele noastre nimeni nu este sigur unde a fost îngropat Sfântul Nicolae, așa că există încă un grad de incertitudine că rămășițele pe care le-au luat tâlharii de morminte ar fost de fapt cele ale mult iubitului episcop.

Accesul în Muzeul Sfântului Nicolae

Biserica – muzeu este deschisă în fiecare zi și în perioada 1 aprilie – 1 octombrie acceptă vizitatori între orele 8 – 19, iar din 1 octombrie – 1 aprilie între orele 8:30-17:30. La nivel local, companiile de turism organizează tururi pentru turiști, atât pentru muzeul Sfântului Nicolae, cât și pentru ruinele din Myra.

Locația este situată pe coasta Lycian, în districtul Demre, între Kaș și Finike, în Antalya, iar călătoria din Antalya durează între 2 și 4 ore.

La intrare se percepe o taxă pentru turiști, dar cei care dețin un Museum Pass, pot vizita gratuit muzeul.

Adresa: Biserica Sfântului Nicolae, Merkez Mahallesi, 07570 Demre (Kale)/Demre/Antalya

Cine a fost Sfântul Nicolae?

Sfântul Nicolae din Myra a fost un episcop ortodox răsăritean, născut în apropiere de Patara în secolul al IV-lea, mai fiind cunoscut ca Moș Crăciun.

Sfântul Nicolae s-a născut în a doua jumătate a secolului al III-lea d.Hr. și a slujit ca episcop în Myra (Demre). Se spune că ar fi fost aruncat în închisoare de către împaratul bizantin Dioclețian, probabil în urma participării la Sinodul de la Niceea. A murit în anul 343, la data de 6 decembrie.

Potrivit Britannica, Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai populari sfinți comemorați în bisericile răsăritene și occidentale și asociat în mod tradițional cu Crăciunul. „Nu se știe nimic sigur despre viața lui, dar probabil că a fost episcop de Myra în secolul al IV-lea. El este cunoscut și sub numele de Nicolae din Myra sau Nicolae din Bari”.

Existența Sf. Nicolae, neatestată de documente istorice

Reputația de generozitate și bunătate a lui Nicolae a dat naștere unor legende despre miracolele pe care le-a făcut pentru cei săraci și nefericiți. Se spune că ar fi dat ca zestre mult aur la căsătoria a trei fete, pe care altfel sărăcia le-ar fi forțat să se prostitueze.

În Evul Mediu, admirația față de Sf. Nicolae s-a extins în toate părțile Europei. A devenit patronul Rusiei și Greciei, a orașelor Fribourg (Elveția) și Moscova (Rusia), a breslelor caritabile, a copiilor, marinarilor, fetelor necăsătorite și comercianților. Mii de biserici europene i-au fost dedicate, dintre care una a fost construită încă din secolul al VI-lea de împăratul roman Iustinian I la Constantinopol (azi Istanbul).

Minunile despre care se crede că au fost săvârșite de Sf. Nicolae, cunoscut drept sfântul minunilor, au fost desenate pe pereții bisericii care a fost construită de oamenii din Myra în numele Sfântului, fiind renovat de-a lungul perioadelor de timp.

Istoricul lui Moș Crăciun

Sub diferite înfățișări, Sfântul Nicolae a fost transformat într-o figură asemănătoare, binevoitoare, dăruitoare de cadouri în Țările de Jos, Belgia și alte țări din nordul Europei.

Minunile Sf. Nicolae au constituit subiectul preferat în evul mediu, însă ulterior devotamentul a dispărut în toate țările protestante ale Europei, cu excepția Olandei. Acolo legenda a continuat ca Sinterklaas, aceasta fiind o variantă olandeză a numelui Sfântul Nicolae, care în secolul al XVII-lea a fost dusă de coloniștii olandezi în coloniile americane, la New Amsterdam (acum New York City). Acolo, Sinterklaas a fost adoptat sub numele de Moș Crăciun, iar legenda sa a fost unită cu vechile povești populare nordice despre un magician care pedepsea copiii obraznici și răsplătea copiii cuminți cu cadouri. Imaginea rezultată a lui Moș Crăciun din Statele Unite s-a cristalizat în secolul al XIX-lea și de atunci a rămas patronul cadourilor de Crăciun.