Turcia: Tradiții de Kurban Bayram, sărbătoarea iertării și a împăcării

Kurban Bayram, sau Sărbătoarea Sacrificiului, este o sărbătoare religioasă celebrată de musulmani timp de patru zile, începând din a 10-a zi a Dhul-Hijjah, luna Hajj-ului fiind cea a pelerinajului la Mecca, pe care toti musulmanii au datoria să îl facă măcar o dată în viață.

Sărbătoarea, care în limba arabă se numește Eid al-Adha, este cunoscută sub diferite nume în țările și culturile musulmane, de exemplu, în limba turcă se numește Kurban Bayram, iar în India și Pakistan se numește Bakra Eid, adică „Sărbătoarea Caprei” – datorită animalului care este sacrificat în aceste țări.

Kurban Bayram se celebrează în fiecare an la o distanță de 70 de zile față de Ramazan Bayram („Sărbătoarea Dulciurilor”), neavând o dată fixă. Ziua dinaintea sărbătorii se numește „arife”, adică ajunul sărbători, văzută ca un moment al împăcării, iertării și apropierii de Allah.

Sărbătoarea Sacrificiului

Bazat pe povestea din Coran despre profetul Avraam și fiul său, Ismail, conceptul de sacrificiu face trimitere la devotament, la capacitatea omului de a sacrifica totul pentru Allah, de a se preda acestuia și de a-i fi recunoscător.

Ca termen religios islamic, „sacrificiu” se referă la un animal, care este sacrificat cu intenția credinciosului de a se apropia de Allah și de a obține binecuvântarea acestuia. Conotația religioasă a sacrificării animalului amintește de gestul de supunere al lui Avraam în fața lui Allah. Deoarece islamul condamnă chinuirea animalelor, sacrificiul animalului este făcut doar de persoane autorizate, care fac acest lucru cu fața spre Mecca.

De obicei, animalele sunt sacrificate în prima zi de Kurban Bayram, iar carnea rezultată este împărțită în 3 părți egale, astfel că o treime se distribuie rudelor sacrificatorului, o treime celor săraci, iar ultima treime rămâne în familie.

Cum se face rugăciunea

În Turcia, în dimineața primei zile de Eid, la 45 de minute de la răsăritul soarelui se face rugăciunea pentru Kurban Bayram. Copiii și bărbații de toate vârstele se adună la moschee pentru rugăciune, după care întreaga comunitate sărbătorește.

În unele regiuni ale țării, înainte de rugăciune bărbații obișnuiesc să mânânce desert, iar în alte locuri, prima masă de Kurban Bayram se ia atunci când animalul este tăiat (sacrificiul) și carnea este gătită.

Tradiții și obiceiuri

În spiritul Eid al-Adha, societatea turcă a menținut tradiția de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie și de a da pomană. Astfel, în timpul sărbătorii, bogații dau de pomană pentru a-i ajuta pe cei săraci și încearcă să-i bucure pe cei nevoiași.

De Kurban Bayram, cei care sunt supărați se împacă, își cer scuze, iar cei care s-au depărtat se apropie din nou. Tot în aceste zile se aduc omagii oamenilor dragi, care nu mai sunt printre noi.

Femeile obișnuiesc ca în ajunul sărbătorii, de „arife”, să facă în casă o curățenie desăvârșită și să aibă pregătite toate cele necesare pentru amenajarea și ornarea meselor, deoarece turcii obișnuiesc să își viziteze acasă rudele, prietenii, vecinii. Acesta este și un prilej cu care copiilor li se oferă bani, dulciuri și cadouri (de obicei haine noi, pentru sărbătoare).

Chiar și în ansamblurile rezidențiale moderne, cei tineri încă obișnuiesc să îi viziteze pe vecinii mai în vârstă, turcii păstrând obiceiul de a săruta mâinile bătrânilor, în semn de respect.

Un reper important de Kurban Bayram este cel culinar, astfel că din carnea obținută de la animalele sacrificate sunt făcute diverse feluri de mâncare, de la supe, mâncăruri prăjite, pilaf și până la diferite tipuri de kebab. Oaspeții sunt serviți cu băuturi răcoritoare, iar gospodinele au pregătite întotdeauna și diverse preparate mai ușoare, salate, deserturi, fructe și bomboane.

Ce trebuie să știe turiștii

În zilele de Kurban Bayram, autoritățile din Turcia stabilesc durata vacanței, astfel că în prima zi atracțiile turistice sunt, în general, închise.

De asemenea, pe parcursul vacanței, instituțiile statului, băncile și firmele, altele decât cele care au legătură cu turismul, sunt închise.