Turcia marchează cea de-a 74-a aniversare a aderării la NATO

Turcia a marcat cea de-a 74-a aniversare a aderării sale la NATO, declarațiile Ministerului Apărării Naționale și ale Direcției de Comunicații subliniind rolul de lider al țării în cadrul alianței. Într-o postare pe platforma de socializare turcă NSosyal, Ministerul Apărării Naționale a declarat că Turcia a continuat să aducă contribuții semnificative la NATO de când a devenit membră la 18 februarie 1952.

„Fiind o țară cu a doua cea mai mare armată a NATO, Turcia se numără printre primii cinci contribuitori la NATO, prin sprijinul pe care îl oferă operațiunilor și misiunilor”, se arată în comunicarea oficială.

Turcia va continua să aducă contribuții importante ca membru puternic și de încredere al alianței, subliniază autoritățile turce: „Țara noastră, cu locația sa strategică, armata puternică și experiența în gestionarea crizelor, joacă un rol esențial în asigurarea descurajării în cadrul NATO, combaterea terorismului și protejarea securității regionale”.

1952 – Aderarea Greciei și Turciei

La Reuniunea Ministerială de la Lisabona (Portugalia), din februarie 1952, steagurile Greciei și Turciei au fost arborate alături de cele ale celorlalți aliați NATO . La trei ani după semnarea Tratatului de la Washington, la 18 februarie 1952, Grecia și Turcia s-au alăturat NATO. Acest lucru a permis NATO să își consolideze flancul sudic.

Într-o perioadă în care exista teama expansiunii comuniste în Europa și în alte părți ale lumii (de exemplu, sprijinul sovietic acordat invaziei nord-coreene în Coreea de Sud în 1950), extinderea securității în sud-estul Europei a fost importantă din punct de vedere strategic. Nu numai că apartenența la NATO a redus influența comunistă în Grecia – o țară care se retrăgea după războiul civil – dar a eliberat și Turcia de presiunea sovietică pentru accesul la rute maritime strategice cheie.

1949 – Cei 12 membri fondatori

Doisprezece țări din Europa și America de Nord au semnat Tratatul Atlanticului de Nord pe 4 aprilie 1949 la Washington, D.C.

Țările membre fondatoare ale NATO au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Regatul Unit și Statele Unite. În cele cinci luni de la ceremonia de semnare, Tratatul a fost ratificat de parlamentele tuturor celor 12 țări, pecetluind calitatea lor de membru.

La semnarea Tratatului, țările se angajează în mod voluntar să participe la consultările politice și activitățile militare ale Organizației. Deși fiecare semnatar al Tratatului Nord-Atlantic este supus obligațiilor Tratatului, există un anumit grad de flexibilitate, care permite membrilor să aleagă modul în care participă.

Ce țări au aderat la NATO după Turcia?

În 1955  Germania a devenit membră NATO, acest fiind rezultatul mai multor ani de deliberări între liderii occidentali și Germania, a cărei populație se opunea oricărei forme de reînarmare. Odată cu reunificarea Germaniei la 3 octombrie 1990, landurile fostei Republici Democrate Germane s-au alăturat Republicii Federale Germania în calitate de membru NATO.

În 1982 a urmat aderarea Spaniei, în ciuda unei opoziții publice considerabile.

În 1999, a urmat primul val al extinderii post-Război Rece, când au aderat Cehia, Ungaria și Polonia, iar în 2004 – al doilea val al extinderii post-Război Rece: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia.

În 2009 au aderat la NATO Albania și Croația, în 2017 Muntenegru, în 2020 Macedonia de Nord, în 2023 Finlanda și în 2024 Suedia.

Armata Turciei, locul 10 la nivel mondial

Conform evaluării Global Firepower din 2026 (clasamentul anual al puterii militare pe baza a sute de factori), armata Turciei se numără constant printre primele 10 forțe militare la nivel global, cu un Power Index foarte puternic (~0.1975, unde-0 este ideal) și poziții excelente în categorii cheie precum avioane, tancuri, forţe terestre şi navale.

Turcia dispune de forţe terestre mari şi bine echipate, un număr semnificativ de aeronave şi avioane de luptă, precum şi o flotă navală robustă, toate susţinute de o bază de resurse umane substanţială și un buget de apărare ridicat.

De asemenea, sectorul său de apărare în creștere rapidă dezvoltă tehnologie proprie, inclusiv sisteme UAV (drone), tancuri moderne și rachete, ceea ce îi sporește autonomia strategică și capacitatea de proiecție regională. În ansamblu, aceste atuuuri fac din Turcia o putere militară echilibrată și influentă în regiune și în cadrul alianțelor internaționale.

Din totalul cetățenilor turci, 51,1% reprezintă populația aptă pentru serviciul militar. În fiecare an, aproximativ 1,43 milioane de tineri ating vârsta militară. Efectivele militare totale sunt estimate la 1.011.000 de persoane (1,2% din populație), incluzând 481.000 militari activi, 380.000 rezerviști și 150.000 personal paramilitar. Repartizarea pe categorii arată aproximativ 401.500 în forțele terestre, 52.850 în forțele aeriene și 100.000 în forțele navale. Potențialul anual de mobilizare este de aproximativ 1,4 milioane de persoane oferă Turciei o bază solidă pentru extinderea rapidă a forțelor în caz de necesitate.

Punctele forte ale armatei Turciei

Turcia are una dintre cele mai puternice armate la nivel global, clasându-se de regulă între primele 9–10 puteri militare în clasamentele Global Firepower.

• Forţă umană: Turcia are 355.000 militari activi și 379.000 rezerviști – baze solide pentru operațiuni terestre și mobilizare în caz de criză.
• Forţa aeriană: 1.098 aeronave active, inclusiv avioane de luptă și elicoptere – o capacitate aeriană robustă pentru apărare și proiectare de putere.
• Forţe terestre: 2.284 tancuri principale de luptă – una dintre cele mai mari flote de tancuri din regiune, 98.193 vehicule blindate – transport și sprijin masiv la sol, 1.045 piese de artilerie autopropulsată și 237 sisteme de rachete cu lansare multiplă (MLRS) – sprijin de foc puternic.
• Forțe navale: 192 nave de război, inclusiv 17 fregate și 9 corvete, care îi asigură prezență în Marea Mediterană și Marea Neagră, 14 submarine – capabilități subacvatice pentru control maritim și apărare și 1 portelicopter (amfibie) cu capacitate de proiecție aeronavală cu elicoptere și drone.

Prima utilizare a dronelor de luptă turcești în cel mai mare exercițiu al NATO

În cadrul unui scenariu de operațiune de debarcare amfibie, în timpul celui mai mare exercițiu NATO al anului 2026, Turcia a folosit pentru prima dată drone de luptă, a declarat comandantul Forțelor Navale, amiralul Ercüment Tatlıoğlu.

Pentru prima dată, vehicule aeriene de luptă fără pilot (UCAV) au fost utilizate în cadrul unui scenariu de operațiune de debarcare amfibie în timpul exercițiului NATO Steadfast Dart 2026, găzduit de Germania în zona de antrenament și exerciții Putlos, a declarat Ercüment Tatlıoğlu într-o conferință de presă

„În cadrul exercițiului Steadfast Dart 26, Forțele Navale Turce au desfășurat în Marea Baltică Grupul Operativ Naval Turc Anadolu, format din aproximativ 1.500 de militari și posedând capacitate operațională multifuncțională”, a mai declarat Ercüment Tatlıoğlu.

Grupul Operativ Naval Turc Anadolu include nava amfibie multifuncțională TCG Anadolu, nava de sprijin logistic și de sprijin de luptă TCG Derya, prima fregată produsă pe plan intern TCG Istanbul, prima fregată modernizată cu capacități naționale TCG Orucreis, un batalion amfibiu de marină, vehicule de debarcare amfibii, elicoptere de atac și utilitare și sisteme UCAV Bayraktar TB-3.

În clasamentele Global Firepower dronele turcești sunt incluse în categoria generală a aeronavelor militare (Airpower) – UAV (Unmanned Aerial Vehicles). Turcia este de fapt unul dintre liderii mondiali în producția și utilizarea dronelor militare, folosite în operațiuni reale în Siria, Libia și Nagorno-Karabah și reprezintă unul dintre cele mai importante avantaje tehnologice ale armatei turce, chiar dacă în tabelele statistice ele sunt incluse la „total aeronave”.