Industria textilă și de confecții din Turcia, care oferă locuri de muncă pentru milioane de oameni, a intrat într-o perioadă de contracție serioasă, cu cereri de faliment, închideri de afaceri și concedieri accelerate. Reprezentanții industriei au declarat că această criză se adâncește din cauza dificultăților sporite de accesare a finanțării, a creșterii costurilor și a scăderii exporturilor.

Sectorul textil, una dintre industriile de top ale Turciei, trece prin una dintre cele mai dificile perioade din ultimii 20 de ani. Creșterea numărului de cereri de faliment, a fabricilor care și-au încetat producția și scăderea rapidă a ocupării forței de muncă arată că sectorul se confruntă cu o problemă structurală. S-a observat că unele firme și-au mutat producția în străinătate, țări precum Egiptul devenind centre de producție alternative.

Conform unui raport din Türkiye Gazetesi, datele din industrie arată că pierderile totale de locuri de muncă în ultimii doi ani s-au apropiat de 300.000. Numeroase fabrici s-au închis în centre de producție majore, cum ar fi Istanbul, Denizli, Bursa, Gaziantep și Kahramanmaraş, în timp ce cele care rămân operaționale și-au redus utilizarea capacității la 30-40%. De asemenea, s-a observat o scădere semnificativă a exporturilor, în special din cauza scăderii cererii pe piața europeană și a creșterii costurilor.

Contracția piețelor tradiționale de export ale Turciei a sporit și mai mult presiunea asupra sectorului. Scăderea comenzilor din Europa, coroborată cu politicile de prețuri agresive din țări precum China, Bangladesh și Vietnam, a slăbit competitivitatea producătorilor turci. Creșterea costurilor energiei, materiilor prime și forței de muncă, împreună cu presiunea cursului de schimb, au făcut ca prețurile produselor să fie necompetitive pe piața internațională. S-a raportat că unii producători refuză comenzile care nu le acoperă costurile, în timp ce alții se retrag complet din producția de textile și se mută în alte domenii.

Turcia: 300 de companii din industria textilă, în faliment

Reprezentanții industriei au subliniat că situația actuală nu este o fluctuație temporară. Evaluările au indicat că modelul de producție bazat pe forță de muncă ieftină a devenit nesustenabil, iar constrângerile financiare și scăderea exporturilor au creat o reacție în lanț. Amânarea pe termen lung a investițiilor în modernizare, întârzierile în producția cu valoare adăugată ridicată și cea tehnică, lipsa de branding și dependența continuă de producția contractuală au fost enumerate printre cauzele fundamentale ale crizei.

Ahmet Öksüz, președintele Asociației Exportatorilor de Textile și Materii Prime din Istanbul (İTHİB), a declarat publicației Sozcu că o companie care declară faliment afectează în mod direct nu doar afacerea respectivă, ci și sute de companii din lanțul său de aprovizionare. Procedurile de faliment ar trebui să acopere doar datoriile bancare și publice, excluzând datoriile către piață. În caz contrar, a spus el, continuitatea comerțului ar fi afectată. De asemenea, depășirea blocajelor actuale ar fi dificilă fără investiții în transformarea tehnologică, branding, textile tehnice și producție durabilă.

Într-o situație dificilă se află zeci de companii din Merter, Osmanbey și Laleli, centre ale comerțului cu textile și articole prêt-à-porter din Istanbul.

În aceste zone, odinioară frecventate de cumpărători străini, numeroase magazine și showroom-uri s-au închis, iar noi chiriași nu au mai putut fi găsiți pentru spațiile vacante.

Comercianții au raportat că creșterea costurilor, scăderea comenzilor și problemele de finanțare, împreună cu o scădere bruscă a traficului de cumpărători străini, le-au paralizat afacerile.

Scăderea numărului de cumpărători, în special din Rusia, Ucraina, Kazahstan, Georgia și țările din Asia Centrală, a avut un impact serios asupra comerțului. Activitatea odinioară aglomerată a fost înlocuită de străzi liniștite și afaceri închise.