În 1930, când la nivel mondial începuseră să se simtă efectele Depresiunii din 1929 (o mare criză economică caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale), Turcia a trecut la „etatismul planificat” (n.n. – cf. Dex, etatismul este o teorie conform căreia rolul statului este primordial în organizarea și administrarea vieții economice și sociale).
Pe parcursul mai multor turnee în țară, Mustafa Kemal Atatürk a ascultat problemele tuturor, fie că erau fermieri, meseriași, ori cetățeni de rând. A identificat problemele la fața locului și a cercetat ce ar trebui făcut pentru rezolvarea acestora, împreună cu delegația care îl însoțea. Astfel, a fost conturat un model economic pentru următorii 12 ani.
Politicile economice ale lui Atatürk au crescut veniturile statului și pot reprezenta și azi o formulă pentru a ieși din criza actuală, arată jurnaliștii turci. Soluțiile se aplicau unor probleme similare cu care se confruntă astăzi fermierii, meseriașii și industriașii turci.
Trebuie spus că în ultimii ani, cele mai importante fabrici din Turcia, care apăruseră în urma politicilor lui Atatürk au fost privatizate de actuala guvernare. Referitor la agricultură, în Turcia au fost preferate importurile, în locul susținerii producției.
Împrumuturi pe 20 de ani, pentru fermieri
În 1930, Atatürk a stabilit că Ziraat Bank (o bancă ce a gestionat Fondurile Patriei, înființate în 1863, în perioada Imperiului Otoman) ar trebui să acorde fermierilor împrumuturi cu dobândă scăzută pentru 10-20 de ani. Pentru că măsura nu era suficientă, tot atunci au apărut și cooperativele de credit agricol și cooperativele de vânzare pentru țărani și fermieri.
O altă decizie se referea la faptul că nu ar mai fi trebuit acceptate importuri fără taxe vamale pentru materiile străine folosite în producție. „De aceea facem o pierdere”, spunea Atatürk.
„Cetățeanul nu ar trebui să fie impozitat mai mult decât puterea lui financiară”
După ce a ascultat problemele oamenilor în timpul turneelor sale, Atatürk a decis că cetățenii nu ar trebui să fie impozitați peste puterea lor financiară. Mai mult, a decis ca împrumuturilor industriale și comerciale să fie acordate în cele mai favorabile condiții, iar celor care cumpără case să le fie acordate împrumuturi imobiliare cu dobândă scăzută.
Priorități pentru industrie
Pentru dezvoltarea industriei turcești, măsurile implementate de Atatürk din 1930 au avut un rol esențial, fie că e vorba de reeșalonarea datoriilor fabricilor care se confruntau cu mari probleme financiare în acel moment, fie că era vorba de nevoia de investiții tehnologice.
În timpul unuia dintre turneele prin țară, Atatürk a constatat că țesăturile produse în Turcia nu puteau concura cu mărfurile străine, deoarece nu existau mașini moderne în fabricile de țesut. Astfel a fost luată decizia de a înființa o fabrică în care să se producă mașinile necesare industriei de țesut.
De asemenea, a stabilit un calendar pentru investițiile industriale mari pe care ar trebui să le facă statul. Toate demersurile necesare în acest domeniu au fost făcute de stat, arată analiza jurnaliștilor turci.
Context: Reformele economice ale lui Atatürk
Reformele economice implementate de Mustafa Kemal Atatürk au inclus înființarea în toată țara a unui mare număr de fabrici și de ferme agricole controlate de stat.
Exploatarea resurselor minerale și a materiilor prime era pusă sub controlul statului.
S-au dezvoltat mijloacele de comunicare, s-a încurajat agricultura, s-au pus bazele reformei agrare, cu împărțirea pământului către țărani și crearea unei bănci agricole menite să promoveze modernizarea agriculturii.
Independența în materie financiară și monetară a fost asigurată prin înlăturarea privilegiilor Băncii Otomane și crearea unei bănci centrale de stat (Merkez Bankasi).
Acumularea economică şi industrializarea, iniţiate sub conducerea statului în anii 1930, urmau să constituie baza pe care să se sprijine ulterior o clasă de antreprenori din ce în ce mai dinamică şi implicit un sector privat.
