Încă un scandal între Grecia și Turcia, de această dată unul culinar

Grecia, care a încercat să-și revendice de-a lungul timpului multe delicatese turcești, de la baclava la cacık (sosul de iaurt tzatziki), de la döner (kebab) la lokma (bile de aluat prăjite), și-a îndreptat acum atenția asupra unui preparat turcesc vechi de secole: „kelle paça” (supă din cap de miel și piciorușe).

Încercarea unui om de afaceri din Salonic de a obține recunoașterea originii preparatului din partea UNESCO a fost întâmpinată cu mare indignare în Turcia.

Unul dintre pilonii bucătăriei turcești, ciorba „kelle paça”, are o rețetă păstrată timp de secole pe meleagurile anatoliene atât ca sursă de vindecare, de tratament, cât și ca tradiție, a declanșat un nou „război gastronomic” cu Grecia. Încercarea lui Dimitris Tsaruchas, proprietarului unui restaurant din Salonic, de a înregistra supa la UNESCO drept „patrimoniu grecesc” este descrisă de istorici și experții turci în gastronomie drept o „tentativă de însușire culturală”.

Istoria este distorsionată

„Kelle paça” este o ciorbă tradițională din Turcia, preparată în principal din cap și picioare de miel sau oaie, ingrediente care îi oferă o textură densă și un conținut ridicat de colagen. Are un gust puternic și specific, fiind foarte apreciată, și care de obicei se servește fierbinte, cu usturoi, oțet sau lămâie pentru un plus de aromă. Este considerată un preparat energizant și este consumată frecvent dimineața, sau după nopți lungi, fiind considerată un remediu tradițional pentru refacere.

Partea greacă susține că originea ciorbei „kelle paça” se bazează pe o scenă din „Odiseea” lui Homer, sugerând că această delicatesă a trecut din Grecia Antică în Bizanț și apoi în Imperiul Otoman. Cu toate acestea, istoricii subliniază că rețeta este o parte integrantă a disciplinei culinare turcești, care s-a răspândit din Asia Centrală, până în Anatolia.

Cei mai cunoscuți producători de „kelle paça” din Istanbul au reacționat puternic la afirmațiile venite din partea grecilor. Maeștrii bucătari, care gătesc acest fel de mâncare de ani de zile, au declarat: „Au pus ochii pe baclavaua și cafeaua noastră, iar acum încearcă să pună mâna pe beneficiile pentru sănătate ale bucătăriei noastre. Supa„kelle paça” face parte din moștenirea culinară turcească. Afirmația constantă a Greciei „asta e al nostru” ori de câte ori se află într-o situație dificilă și-a pierdut orice credibilitate.”

Evliya Çelebi (1611–1682/1684), unul dintre cei mai faimoși călători, scriitori și geografi otomani din secolul al XVII-lea, descrie în detaliu vânzătorii de supă „kelle paça” din Istanbul, în lucrarea sa „Seyahatname” („Cartea călătoriilor”), dovedind cât de cunoscut era acest preparat în acea epocă.

O mare luptă la porțile UNESCO

Întrucât dosarul pregătit de partea greacă va fi depus la UNESCO, se așteaptă ca Turcia să răspundă acestei inițiative cu „fapte istorice” prin intermediul instituțiilor și a cadrelor universitare relevante. Experții reamintesc că ciorba „kelle paça”  nu e doar un fel de mâncare, ci este o artă a preparării (de la curățarea capului de miel, la timpul de gătire, metode de marinare) și că Turcia este centrul acestei arte: „Kelle paça (supă de cap de miel și piciorușe) este adevărata noastră moștenire. Nimeni nu poate schimba acest fapt, cu aceste afirmații «comandate» din Salonic!”

Ca metodă de preparare, arta „marinării” cu usturoi, oțet și lămâie din bucătăria turcească este diferența fundamentală care distinge preparatul turcesc de versiunea sa grecească.