Angajații turci se tem tot mai mult de pierderea locurilor de muncă

Conform unui studiu-barometru realizat de Primăria Istanbul, societatea civilă din Turcia este dominată de neliniște economică. La studiul derulat în perioada 23 noiembrie – 1 decembrie 2020 au participat 850 de persoane care locuiesc în Istanbul.

Rezultatele indică mai multe probleme: șomajul, teama angajaților de a nu își mai găsi un loc de muncă, presiunea economică, dar și teama de a nu se îmbolnăvi de Covid-19 la locul de muncă.

Teama de a pierde locul de muncă

În perioada în care împrumuturile economice cresc accelerat, turcii se tem din ce în mai mult de șomaj și de faptul că nu ar mai putea să își găsească un loc de muncă din cauza crizei economice determinate de pandemia de coronavirus.

Conform studiului, 28,7% dintre respondenți se tem că vor fi concediați în perioada următoare, iar 75% dintre cei care caută un loc de muncă își pierd speranța pe zi ce trece. Mai mult, ei cred că nu mai au deloc șanse să își mai găsească un loc de muncă în viitorul apropiat.

Pe de altă parte, la întrebarea „Care credeți că este cea mai importantă problemă din Istanbul”, 60,4% dintre participanți au răspuns că această problemă ar fi legată de un posibil cutremur în Istanbul, 52,6% consideră că problemele economice sunt cele mai importante, iar 41,1% indică problemele de transport.

Nivelul mediu de stres resimțit de participanții la studiu a fost indicat la 7,5 din 10, iar nivelul de anxietate a fost de 7,1 din 10.

Protecția statului, pentru angajați

În Turcia, în perioada pandemiei concedierile sunt supuse unor sancțiuni, dar sunt angajatori care din motive economice își trimit angajații în concediu fără plată pe perioadă nedeterminată. Aceștia vor fi nevoiți să trăiască doar cu indemnizația de muncă de scurtă durată, sau să își păstreze statutul de șomeri tehnici în perioada de pandemie, dar să fie totuși prezenți la lucru, la cererea patronilor.

Din martie până în iunie, când activitățile multor agenți economici au fost închise, angajatului turc i s-au oferit fie indemnizații de muncă de scurtă durată, fie impuneri de concedii fără plată. În acest moment, cei mai mulți dintre turci se confruntă cu probleme financiare extrem de mari, ei spun că nu le mai ajung banii de chirie, de mâncare, plus că au acumulat foarte multe datorii.

Un procent de 60,2% dintre participanții la studiul realizat de Primăria Istanbul declară că nu se mai pot descurca deloc cu actualele venituri. 87,6% au declarat că nu își pot permite cu propriile mijloace o cheltuială urgentă neașteptată, de 5.000 de lire turcești. În timp ce rata împrumutului a crescut la 44%, doar 36% dintre rezidenții din Istanbul care folosesc carduri de credit pot plăti întregul extras al cardului de credit.

O eventuală eliminare a sancționării angajatorilor pentru concedieri în perioada de pandemie este privită cu multă teamă de angajați, având în vedere că deja 75% dintre solicitanții de locuri de muncă cred că nu își vor putea găsi un loc de muncă în viitorul apropiat în actualele condiții.

Stimulente pentru angajatori

În perioada de pandemie, statul turc acordă stimulente angajatorilor, dar, cu toate acestea, angajații fie au fost trimiși în concediu fără plată, fie au lucrat cu jumătate de normă.

De la începutul lunii martie, lucrătorii din Turcia sunt blocați în dilema „muncă-sănătate”, dar cei mai mulți au depus eforturi extraordinare pentru a-și proteja atât locurile de muncă, dar și sănătatea. 

Mulți angajați din mall-uri, mai ales cei cu normă redusă, au rămas șomeri, iar alții s-au infectat cu Covid-19 la locul de muncă. Totodată, sunt angajați din magazine care spun că le-au fost tăiate din salarii sumele aferente perioadei de carantină în care nu au lucrat.

Potrivit sondajelor, 4 din 10 persoane consideră că centrele comerciale din Turcia ar trebui închise în această perioadă, iar acest raport nu este de subestimat.

De teama că infectându-se și intrând în carantină ar putea să își piardă locurile de muncă, ce a mare parte a cetățenilor turci sunt de părere că ar trebui luate măsuri mai dure mai ales în mediile aglomerate, în care distanța socială nu poate fi respectată pe deplin în lupta împotriva epidemiei.