Turcia reține 10 amirali pensionari după ce au avertizat într-o declarație că prin construcția Canalului Istanbul vor fi afectate prevederi ale Convenției de la Montreux

Autoritățile din Turcia au reținut ieri 10 amirali pensionari după ce au criticat deschis proiectul Canalului Istanbul, susținut de președintele Recep Tayyip Erdoğan. Cei reținuți s-au numărat printre 104 amirali pensionari care au semnat o scrisoare deschisă de avertizare împotriva retragerii dintr-un tratat internațional, Convenția de la Montreux, care reglementează utilizarea strategică a strâmtori Bosfor, singura cale navigabilă care leagă Marea Neagră de Mediterana.

Oficialii turci au reacționat dur la scrisoare, susținând că pare a fi o cerere de lovitură de stat. „Exprimarea gândurilor cuiva este un lucru, pregătirea unei declarații care evocă o lovitură de stat este un alt lucru”, a declarat duminică președintele parlamentului Mustafa Șentop. Luna trecută, președintele parlamentului a declarat că președintele „poate” să se retragă din Convenția de la Montreux. „El are puterea” a declarat el pentru canalul HaberTurk pe 24 martie. „Dar există o diferență între posibil și probabil”.

Cei 10 amirali în rezervă au fost acuzați că „au fost de acord să comită o infracțiune împotriva securității statului și a ordinii constituționale”. Formularea este similară cu cea pe care procurorii au folosit-o împotriva altor persoane care au criticat administrația Erdoğan și care au fost închiși într-o represiune care a urmat unei lovituri de stat eșuate, în 2016. 

Unii politicieni din opoziția turcă au acuzat guvernul de „paranoia loviturii de stat”. Turcia a avut parte de lovituri de stat în 1960, 1971 și 1980, iar o intervenție militară din 1997 a provocat demisia unui guvern de coaliție condus de islamiști.

Luna trecută, guvernul a aprobat planurile pentru Canalul Istanbul, cu o lungime de aproximativ 45 de kilometri (31 mile), care să ruleze de la nord la sud prin Istanbul, chiar la vest de Bosfor (detalii AICI). Un fel de „a doua strâmtoare Bosfor”. Canalul Istanbul va avea o lăţime de doar 150 de metri și o adâncime de 25 de metri, construcția având costuri estimate la aproximativ 10 miliarde de dolari.

Despre Canalul Istanbul, în 2011, președintele turc spunea că va fi „unul dintre cele mai mari proiecte ale secolului, care va depăși canalele Panama și Suez”. Criticii proiectului au pus sub semnul întrebării costul proiectat al canalului și susțin că în actualul stadiu economia Turciei nu își poate permite asemenea costuri, că Istanbulul are nevoie de o protecție mai bună împotriva cutremurelor și că proiectul va crea mai multă poluare în orașul deja aglomerat. Alții suspectează, de asemenea, că dezvoltarea de-a lungul traseului canalului va aduce beneficii celor aflați la putere.

Importanța Convenției de la Montreux

Amiralii pensionari și-au exprimat temerea că prin construcția acestui Canal Istanbul ar putea fi subminate prevederile Convenției de la Montreux din 1936, care a acordat Turciei controlul asupra strâmtorii Bosforului în interiorul granițelor sale și a stabilit limite pentru transportul comercial și naval.

Potrivit Convenţiei de la Montreux, document semnat în data de 9 noiembrie 1936, strâmtoarea Bosfor se află sub prevederile privind regimul strâmtorilor turceşti, mai exact, toate navele au dreptul de a circula liber în strâmtoare. Convenția garantează trecerea liberă a navelor civile în timp de pace și restricționează trecerea navelor navale care nu aparțin statelor Mării Negre.

Cei 104 amirali semnatari ai declarației, consideră că orice fel de discurs și orice activitate care ar putea deschide convenția pentru alte discuții ar trebui evitate, adăugând că această convenție „protejează cel mai bine interesele turcești”.

Principalele idei ale declarației celor 104 amirali în rezervă

„Montreux a oferit Turciei posibilitatea de a-și menține neutralitatea în timpul celui de-al doilea război mondial. Suntem de părere că este necesar să evităm orice declarații și acțiuni care ar putea leza convenția de la Montreux, un tratat important în ceea ce privește supraviețuirea Turciei”, se arată în declarația amiralilor retrași.

Foștii amirali spun, în declarația transmisă presei, că Strâmtoarea Bosfor este una dintre cele mai importante căi navigabile din lume și a fost guvernată de tratate multinaționale de-a lungul istoriei. Ultimul tratat, cel de la Montreux, protejează drepturile Turciei, fiind o victorie diplomatică majoră care a finalizat Tratatul de pace de la Lausanne. Convenția de la Montreux este documentul de bază al securității țărilor riverane din Marea Neagră și este contractul care face din Marea Neagră o zonă de pace. Aceeași convenție este cea care i-a permis Turciei să-și mențină neutralitatea în timpul Războiului Mondial.

Amiralii în rezervă spun că o nouă abordare a acestui subiect este dureroasă pentru ei, cei care și-au dedicat viața acestei profesii.

Ei amintesc în Declarație faptul că armata turcă și în mod special Forțele Navale Turce au fost afectate de tot ceea ce s-a întâmplat după mișcarea FETO, că a sacrificat personal valoros în conspirații perfide și că e o necesitate ca armata turcă să mențină valorile fundamentale ale Constituției, care nu pot fi modificate în niciun fel.

Semnatarii au specificat importanța faptului ca valorile militare să nu se depărteze de la linia trasată de Mustafa Kemal Atatürk, deoarece în caz contrar, fundamentul Republicii Turcia poate fi zguduit. Tocmai de aceea e esențial, spun ei, ca personalul Comandamentului Forțelor Navale să rămână protectorii țării, în conformitate cu principiile trasate de creatorul Republicii Turcia, Mustafa Kemal Atatürk.

În republica seculară turcă creată de Mustafa Kemal Atatürk, armata a fost văzută ca gardieni ai ordinii seculare, însă președintele Recep Tayyip Erdoğan, în fruntea partidului său cu rădăcini islamiste, AKP, a limitat puterea armatei și a apelat la tradiționaliștii conservatori.

Declarația, văzută ca o provocare directă din partea armatei către guvernul civil

Declarația, semnată de foști înalți membri ai personalului marinei turce, a atras atenția oficialilor care au considerat-o ca fiind o provocare directă din partea armatei către guvernul civil. 

În cursul zilei de ieri, au fost arestați 10 amirali pensionari dintre cei care au semnat declarația prin care afirmă importanța Convenției de la Montreux pentru securitatea Turciei, menită să prevină militarizarea Mării Negre, informează agenția de știri Anadolu. Avocatul Celal Ülgen, care alături de un  grup mai mare de avocați îi va apăra pe amiralii arestați astăzi, a declarat că tot acest demers în forță al autorităților e absurd și că, de fapt, e vorba de o intenție bună, pentru care amiralii în rezervă au vorbit inițial pe Whatsapp, fără ca măcar să se reunească.

Ergun Mengi, Atilla Kezek, Alaettin Sevim, Ramazan Cem Gürdeniz, Nadir Hakan Eraydın, Bülent Olcay, Kadir Sağdıç, Türker Ertürk, Turgay Erdağ și Ali Sadi Ünsal au fost reținuți în cadrul anchetei inițiate de procurorul șef Ankara. Datorită vârstei înaintate, amiralii pensionari Atilla Kıyat, Engin Baykal, Cemil Șükrü Bozoğlu și Mustafa Özbey au fost chemați să depună mărturie. Amiralii în rezervă reținuți au fost aduși la Filiala Antitero din Ankara, pentru o perioadă de detenție de 4 zile. Alți patru suspecți au fost chemați să se prezinte la poliție în termen de trei zile, ca parte a anchetei.

Unii dintre cei 10 amirali pensionari aflați în arest au fost închiși în cadrul cazului Ergenekon (vezi nota la finalul articolului).

Alaettin Sevim a fost arestat în 2011 în cadrul cazului Ergenekon și eliberat în 2014, iar în prezent lucrează ca lector la Universitatea Piri Reis.

Ergun Mengi a servit pe diferite nave de război, s-a retras din Forțele Armate Turcești (TSK) în 2007, iar după pensionare a lucrat în diferite organizații neguvernamentale. 

Atilla Kezek a lucrat în Comandamentul Forțelor Navale între 2007-2008, Comandamentul Pazei de Coastă între 2008-2009, Comandamentul Flotei Mine între 2009-2011 și Comandamentul de Formare și Educație Navală între 2011-2012. Kezek a fost numit șef de stat major al Comandamentului forțelor navale cu un ordin de numire datat 03 august 2013 și retras la 1 noiembrie 2013.

Ramazan Cem Gürdeniz a fost judecat în cazul Sledgehammer (vezi nota 2, la finalul articolului), în care a fost condamnat la 18 ani. Ulterior, în rejudecarea din 2014, a fost achitat atunci când s-a înțeles că a fost calomniat din cauza probelor false. Este descris ca tatăl unei noi doctrine maritime controversate, cunoscută sub numele de „Patria albastră”.

Nadir Hakan Eraydın s-a retras după ce a servit la Comandamentul Forțelor Navale timp de aproximativ 30 de ani, de asemenea a fost arestat în cazul Sledgehammer și a fost închis pentru o vreme, iar în prezent lucrează ca membru al consiliului de administrație într-o companie privată.

Bülent Olcay a deținut diferite funcții în Comandamentul Forțelor Navale din 1988, a fost judecat în procesul Sledgehammer între 2011 și 2014, dar a fost achitat după ce a fost reținut timp de 997 de zile și a revenit la profesia sa la 1 septembrie 2014. Olcay, care a servit la Comandamentul Gărzii de Coastă între 2016 și 2018, a fost pensionat pe 02 august 2019.

Türker Ertürk a fost comandant al Academiei Navale în perioada 2008-2010, s-a alăturat ulterior partidului CHP timp de aproximativ 5 ani. 12 noiembrie 2014.

Kadir Sağdıç, Turgay Erdağ și Ali Sadi Ünsal au fost, de asemenea, închiși pentru o vreme în cadrul cazului Sledgehammer în timp ce serveau în Comandamentul Forțelor Navale.

Reacțiile politicienilor la Declarația celor 104 amirali

Prima reacție a oficialilor guvernamentali a fost de a-i acuza pe cei 104 amirali în rezervă că au conspirat împotriva ordinii constituționale, iar președintele Recep Tayyip Erdoğan a precizat că declarația este inacceptabilă, având în vedere istoria Turciei privind loviturile de stat militare. Armata a organizat trei lovituri de stat între 1960-1980 și, printr-o declarație a Consiliului de Securitate Națională, a făcut presiuni asupra primului guvern condus de islamiști din 1997. O altă lovitură de stat a fost încercată în 2016. Președintele Erdoğan i-a acuzat pe semnatarii declarației că fac „aluzie la o lovitură de stat”, criticându-i totodată planurile pentru acest nou canal, care să lege Marea Neagră de Mediterana. „Într-o țară al cărei trecut este plin de lovituri de stat, (o altă) încercare a unui grup de amirali pensionari nu poate fi niciodată acceptată”, a spus președintele turc într-o declarație. Acesta a specificat faptul că datoria amiralilor pensionari nu este să publice declarații despre o dezbatere politică.

Ministerul Apărării Naționale, Comandamentul Pazei de Coastă și Comandamentul General al Jandarmeriei: „Este clar că publicarea unei astfel de declarații nu va face altceva decât să dăuneze democrației noastre, va afecta în mod negativ moralul și motivația personalului Forțelor Armate Turce și îi va face pe inamicii noștri fericiți. Credem pe deplin că sistemul judiciar independent turc va face ceea ce este necesar”.

Ministrul de Interne, Süleyman Soylu, a reacționat pe contul său de pe o rețea de socializare: „Marea națiune turcă este îndrăgostită de uniforme. Este o onoare să purtați uniforma. Este o onoare mai mare să o faceți și după pensionare.”

Președintele Marii Adunări Naționale a Turciei, Mustafa Șentop, amintește că: „Pe 15 iulie, națiunea noastră eroică a îngropat nu numai pe puciștii FETO, ci și pe toți iubitorii de puci, despre care știm că au fost hrăniți din aceeași sursă. A spune ce gândești e una, a pregăti o declarație asociată cu o lovitură de stat e alta”.

Președintele MHP, Devlet Bahçeli, a reacționat vehement pe contul său de Twitter și propune pentru amiralii în rezervă retragerea gradelor militare, retragerea pensiei de militar, precum și o investigație judiciară și administrativă.

Principalul partid de opoziție, CHP, a declarat că guvernul a încercat astfel să distragă atenția de la probleme mai critice, inclusiv o depreciere șoc cu 12% a lirei turcești în urmă cu două săptămâni, precum și numărul extrem de mare de noi cazuri de coronavirus. Președintele CHP, Kemal Kılıçdaroğlu, a făcut o declarație pe contul său de pe o rețea de socializare, în care consideră că e vorba de o agendă falsă a autorităților și că, de fapt, prioritatea președintelui turc ar trebui să fie redresarea economică a Turciei.

Președintele partidului IYİ, Meral Akșener, potențial candidat la președinție, și-a surprins neplăcut susținătorii atunci când a condamnat demersul amiralilor în rezervă, însă ulterior și-a nuanțat poziția, subliniind că politica ar trebui reglementată de politicieni, dar oamenii au totuși dreptul să vorbească. Totodată, mai spune doamna Akșener, dacă acești amirali sunt reținuți, atunci ar trebui judecați pentru chestiuni similare și cei care îi insultă pe politicienii opoziției.

Note:

  1. Procesele Ergenekon (2008-2016) au însemnat o serie de procese în care 275 de persoane, inclusiv ofițeri militari, jurnaliști și parlamentari de opoziție, toți presupușii membri ai Ergenekon, o organizație clandestină laică, au fost acuzați de complot împotriva guvernului turc. Procesele au condus la condamnări la închisoare pentru majoritatea acuzațilori, dar unele sentințe au fost anulate la scurt timp. După cum puncta BBC în 2013, cazul Ergenekon a transformat percepțiile asupra guvernului turc, de la unul considerat în mare măsură progresist, la unul considerat autoritar. Procesul Ergenekon și reformele din jurul său au dus la sfârșitul modelului kemalist de control și echilibru între diferiți piloni de autoritate din Turcia.
  2. Operațiunea Sledgehammer (în turcă: Balyoz Harekâtı ) este numele unui presupus plan de lovitură de stat militar laic turc, din 2003. În 2012, aproximativ 300 dintre cei 365 de suspecți au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, în timp ce 34 de suspecți au fost achitați. La 19 iunie 2014, toți acuzații au fost eliberați din închisoare, în așteptarea rejudecării, după ce Curtea Constituțională a constatat că drepturile lor au fost încălcate. La 31 martie 2015, toți cei 236 de suspecți au fost achitați după ce procurorul cazului a susținut că datele digitale din dosarele prezentate ca probe în caz au fost falsificate și nu constituiau probe.